Doua saptamani

Capitolul 29

Si pot sa spun ca deabea astept sa pot sa mananc iar ce vreau.

Mi-am luat la revedere de la mama si am pornit-o pe drum spre liceu. Lipsisem doar doua zile plus cateva ore pe care le-am ratat in ziua cand am lesinat, dar Maya a avut grija sa imi dea lectiile si temele pentru a nu ramane in urma cu materia.

Nu pot sa spun ca eram prea entuziasmata sa scriu si sa citesc, cand mintea mea era mereu plecata oriunde altundeva, dar...

Am uitat sa o intreb pe mama daca Colin se va intoarce azi la scoala, dar daca tatal lui a fost externat fix in ziua asta, presupun ca trebuie sa vina maine, ca sa aiba timp sa isi pregateasca macar o parte din teme, lectii..

De fapt, ce vorbesc eu aici? E clar ca vine maine, dar in niciun caz nu cred ca o sa aiba temele facute. Parintii lui au fost in spital pana la urma.

Mergeam pe drum, privind absenta copaceii de pe trotuar.

Nu pot sa nu ma gandesc la Erica si ce o sa se intample cand o sa o vad. Eu una nu vreau sa mai am nimic de-a face cu ea, dar ea parea ca avea alte ganduri ultima data cand ne-am vazut.

Nu se da batuta asa usor si stiu ca trebuie sa fiu atenta.

E cunoscuta pentru lucrurile rele pe care le face altor oameni, dar niciodata nu e prinsa sau pedepsita.

Am oftat cand, fara sa imi dau seama, ajunsesem deja in fata liceului. Am vazut-o pe Maya asteptandu-ma la intrare. Mi-a zambit imediat ce m-a vazut si am grabit putin pasul, ajungand in fata ei si dandu-i un zambet slab.

Am inceput sa vorbim. De fapt, mai mult ea vorbea ca de obicei, dar nu ma deranjeaza. Imi place sa ascult.

Eram aproape de dulapuri, cand pe langa noi trec Erica si celelalte prietene ale ei. Am vazut-o trimitandu-mi o privire, apoi si-a intors spatele la mine, cu celelalte mironosite urmand-o.

Ei, asta a fost ciudat.

Nici o replica rautacioasa? Nici o piedica sau impingere ''accidentala''?

Se comporta cu mine exact ca inainte: indiferenta si aroganta.

Pai nici nu puteam cere mai mult, totusi, trebuie sa fiu inca precauta. Nu poti sa stii niciodata ce pune la cale.

- Ce-a fost asta? a intrebat Maya imediat dupa ce Erica a trecut pe langa noi.

Mi-am dat seama ca eu nu apucasem sa ii povestesc ce s-a intamplat intre Erica si mine.

- E o poveste lunga.

                                                      ***************

- Nu.Te.Cred! De ce nu eram si eu acolo? Voiam sa ii vad fata divei aleia dupa ce ai  plecat! a exclamat Maya imediat dupa ce am terminat sa-i povestesc.

Trecusera vreo douazeci de minute din pranz si terminasem deja de mancat si de luat pastilele. In momentul asta, stateam cu Maya la masa noastra obisnuita, vorbind si povestind. Nu-l mai vazusem de ceva timp pe Tim pentru ca din cate am inteles, intrase in echipa de fotbal al scolii si avea antrenamente mai tot timpul.

Sau cel putin asta am inteles de la Maya.

- Ah, fir-ar! Trebuia sa ma intalnesc cu el acum! a zis ea dintr-o data, uitandu-se la ceasul telefonului ei si ridicandu-se de la masa.

- Maya, calmeaza-te, du-te! i-am zis eu fetei agitate din fata mea.

- Dar, tu-

- Sunt bine. Doamne, nu sunt un copil mic! i-am zis eu amuzata si am putut sa vad un zambet aparandu-i si ei pe fata.