Elliot

Capitolul 10

"April? I-am spus lui Ivy să o anunțe că nu mă simt capabilă să vin zilele astea."

"Nu contează. Azi trebuie să vii la repetiții neapărat. Mai este puțin până la meci și noi încă nu suntem pregătite." zice ea stresată.

"O să fim bine, Lilith, nu te mai îngrijora." îi spun detașată.

"Ba mă îngrijorez, Lee. Nu arăți prea bine, sigur ești în regulă?"

Nu mă mir că a spus asta. Am niște cearcăne imense, sunt plânsă toată, mi-am pierdut culoarea din obraji și nu am mai mâncat de cine știe când. Dar nici nu îmi este foame.

"Nu mai contează, Lilith. O să mă schimb și vin și eu mai târziu la repetiții." zic, iar ea se uită sceptică la mine.

"Promiți?" întreabă cu nasul în părul meu. Îi cam plac îmbrățișările, constat eu.

"Da, îți promit. Ne vedem acolo." o asigur, iar ea aprobă din cap.

Elliot nu a spus un cuvânt în tot timpul ăsta, doar s-a uitat la noi și atât. Lilith se rotește pe călcâie și o ia înainte, iar el mai rămâne câteva secunde. Se apropie de mine și îmi pune palma sa pe frunte, iar eu mă blochez. Simt cum îmi arde fața brusc, iar el începe să rânjească în timp ce se îndepărtează și îmi face cu ochiul. Dumnezeule, tocmai mi-am recăpătat culoarea de care duceam mare lipsă și asta doar din cauza atingerii lui. Ah, idiotul știe prea bine ce face, îmi spun in gând închizând ușa după mine.

...

Sunetul produs de contactul adidașilor mei cu trotuarul se aude cu ecou de aproximativ 5 minute, semn că sunt absolut singură pe stradă și nimeni nu îndrăznește să iasă afară pe vremea asta. Vântul suflă mai puternic decât ar fi trebuit, iar câțiva stropi reci de ploaie cad repezi pe alocuri, înfiorându-mă. Deși am avut un impuls de a inventa o minciună pentru a rămâne în cameră, am decis totuși că am nevoie de puțin aer și mai ales de mișcare. Iar pe lângă asta, i-am promis lui Lilith și nu îmi place să îmi încalc promisiunile. Mă îndrept cu pași mari spre terenul de sport și pot să observ deja majoretele ce își fac încălzirea, iar unii băieți din echipa de fotbal cum stau pe margine și își trag sufletul.

"Oh, Everlee, te-ai gândit și tu în sfârșit că ar fi cazul să ni te alături." se aude vocea lui April din spatele meu.

"Ți-am spus că nu mă simt în stare să vin, April. Nu a fost o scuză proastă." îi zic roșcatei ce se uită la mine atent.

Sigur se vede pe fața mea cât de bine mă simt și cât de încântată sunt să mă aflu acum aici.

"În fine. Doar încearcă să faci cumva să te simți mai bine. Ai de recuperat ceva." adaugă ea și mă bate ușor cu palma pe spate, plecând cine știe unde.

"Everlee, nu creeed." țipă Ivy încântată din cealaltă parte a terenului și vine alergând spre mine, sărindu-mi în brațe.

"Ți-a fost atât de dor de mine?" o întreb chicotind.

"Mai întrebi? A fost plictisitor aici fără tine." spune cu fața în bluza mea, iar eu o mângâi pe spate.

După ce mi-am făcut și eu încălzirea am început să repetăm pașii pentru noua coregrafie. Articulațiile mele cam scârțâiau sincer, dar asta doar până am început să îmi intru în ritm și să mă simt mai bine. Pe la finalul celor două ore de repetiții, corpul cuiva s-a izbit de mine destul de puternic, probabil din neatenție. Eu eram deja amețită și slăbită de puteri, așa că am căzut cam rău pe gazonul destul de aspru al terenului. Impactul mi-a provocat o zgârietură urâtă la genunchiul stâng, lucru ce mă face să strâng din dinți și să spun vrute și nevrute în gând. Cineva din echipa se oferă să mă ajute să îmi curăț rana, iar Ivy și Lilith au rămas cu mine, puțin cam panicate.