Căsătorie și război

♤Capitolul 9♤

Am apăsat pedala când am văzut verde la semafor și am făcut la stânga,pe lângă singura patiserie din oraș care deschidea devreme.Mi-am auzit stomacul gheorțăind și trebuia să opresc până nu leșinam de foame.

Nu mai mâncasem nimic de aseară,eram atât de îngândurată încât am adormit în clipa în care am pus capul pe pernă.Am oprit în fața patiseriei și m-am căutat prin buzunarele hanoracului.

Gasisem 20 de dolari,suficienți ca să îmi cumpăr ceva care să îmi potolească foamea până când ajungeam înapoi acasă.Când am simțit asfaltul cald sub tălpi,mi-am amintit că nu aveam cum să intru acolo în picioare goale.

Am trântit portiera și am deschis portbagajul,fără să știu ce speram să găsesc.Am cotrobăit prin el,sperând să găsesc vreo pereche de pantofi sau teneși pe care eu sau tata să îi fi uitat inăuntru.

Norocul a ținut într-un final cu mine,că tocmai îmi găsisem perechea de teneși preferată.Credeam că îi pierdusem.
M-am așezat pe portbagaj și m-am încălțat repede cu teneși.

Am făcut o fundă simplă și am intrat în patiserie ca un om normal,dar mort de foame.Mirosul dulce mi-a îmbătat toate simțurile și m-am așezat la mica coada ce se formase înainte ca eu să ajung aici.

Am batut cu piciorul în podea,așteptând să ajung în față.Coada iîncepea să se diminueze,iar acum mai rămăseseră doar două persoane în fața mea.

Penultima persoană a părăsit patiseria și abea când tipul din fața mea a început să vorbească cu domnișoara de la tejghea mi-am dat seama că tipul era nimeni altul decât cel mai bun prieten al lui Ryan,Ramon.

Lângă picoarele sale avea două sacoșe care dădeau pe dinafara,iar pe brațul drept ținea o cutie care era plină de gogoși glazurate.Mă cam îndoiesc că se ducea la Ryan cu toate bunătățile astea.

Mi-am dres glasul și l-am bătut pe umăr.Ramon sa întors,iar când ma văzut,mia oferit un zâmbet buimac,dar dulce.

-Măi să fie,dacă nu este chiar elvețiana mea preferată.Ce mai faci,Ruenys?

-Mai bine decât tine,sper.Iubita nu prea te-a lăsat să dormi aseară,nu? îi zâmbesc.

-O iubită gravidă și pofticioasă,mai exact,ma pune la curent.Am ieșit să iau câte ceva pentru micul dejun.Ești bine venită,să știi.

-Mulțumesc de invitație,dar trebuie să mă întorc acasă.Pâna ce ai mei nu mă dau dispărută.

-Nu mă supăr că refuzi invitația la masă,dar mă voi supăra dacă nu vii diseară la petrecerea noastră.Poți să îți aduci și familia,dacă vrei.Este ultima săptămână înainte ca Jessica să nască și mi-ar plăcea să te văd acolo.Și cred că și Ryan la fel.

Mă cam îndoiesc,dar nu-l puteam refuza.Chiar voiam să o întâlnesc pe soția lui.

-Nu pot să te refuz.Vom fi acolo.

-Mă bucur.Îți trimit diseară un mesaj cu ora și locația,spune din mers,apoi iese din patiserie,făcându-se nevăzut.

Mi-am luat doua cornuri cu ciocolată și am ieșit.M-am aruncat pe scaunul șoferului,cu corul printre dinți,și am taiat-o spre casă.

Tot drumul m-am gandit la situația dintre mine,Ryan și Cassandra.La ce se va întâmpla când ne vom revedea cu toții diseară.Iubirea platonică este mult mai simplă decât să încerci să îi spui cuiva ce simți.

Minutele au trecut,străzile au devenit mai puține și m-am trezit că deja parcam în fața casei.Am lovit cu putere volanul,apoi am coborât.

Am urcat micul rând de scări și de abea dacă am reușit să fac doi pași,căci mama apare parcă de nicăieri lângă mine,îngrijorată până peste cap.