Povesti de Groaza

Prietenul meu Tom

  Buna ziua, domnule psiholog, mă numesc Tudor și m-am gândit că ar fi cazul să îmi spun pățania unei persoane cu capacitatea de a mă ajuta deoarece simt că îmi pierd mințile la propriu.
    Pentru mai multi ani la rând am ținut aceasta întâmplare secreta deoarece știam că aș fi considerat nebun daca o împărtășeam cu cei din jurul meu, și nu e ca și cum m-ar fi înțeles oricum, catalogandu-ma drept un om depresiv in urma pierderii cuiva iubit.
     Știți...obișnuiam să fiu scriitor, îmi plăcea să îmi petrec timpul izolat in camera mea asternandu-mi imaginația pe foaia ușor murdara de cerneala pe care am varsat-o din greșeală.
  - ei na drăcie, numai pe tine nu te mai loveam, acum o să trebuiască să schimb foaia, și să rescriu toata munca mea depusa degeaba, spuneam deseori când un incident neplăcut avea loc.
    Locuiam împreună cu iubita și motanul meu, Florina era mai toată ziua la serviciu așa că eu îmi petreceam tot timpul cu motanul meu Tom și cu teancurile de coli care mă înconjurau.
    Îmi plăcea la nebunie sa scriu era cea mai mare pasiune a mea așa că deși știam că nu e sănătos să stau și câte 10 ore pe scaun non-stop fara sa îmi dezlipesc privirea de mișcările line ale peniței mele, ignoram acest fapt deoarece până la urmă îmi urmam visul, proiectul meu urmând să fie dus la tipografie.
    Până acum nu vi se pare nimic anormal nu-i așa, domnule psiholog? Un simplu om urmandu-si cariera nimic mai mult....până într-o seară când pe la oara 20:00 stand la biroul meu l-am simțit pe Tom cum se gudura pe lângă picioarele mele ceea ce m-a făcut să ies din transa scrierii și să realizez că nu am mâncat mai nimic în ziua aceea.
   Am dat scaunul in spate și m-am ridicat pentru a merge sa îmi fac un sandviș, pe care l-am pus pe o farfurie și l-am luat cu mine in camera urmând să îl mănânc in timp ce continuam sa scriu.
   Am pus farfuria pe masă și m-am așezat pe scaun, iar acum urma să se întâmple cel mai oribil lucru din viața mea pe care nu mi-l v-oi putea ierta niciodată... Când am ridicat scaunul să îl trag in fața in momentul in care mi-am lăsat greutatea pe acesta am simțit o senzație oribila care mi-a făcut parul măciucă, scaunul meu se așezase pe ceva, iar din cauza greutății mele un sunet oribil de oase rupte s-a putut auzi senzația fiind transmisă prin picioarele scaunului până în măduva oaselor mele, fiind urmat de un scheunat ascuțit.
   Am simțit că sufletul mi-a părăsit corpul și că respirația nu voia să funcționeze cum trebuie, mâinile și picioarele îmi tremurau al naibii de tare, și o sudoare rece mi se prelingea pe fata la conștientizarea a ceea ce as fi putut să turtesc cu scaunul... Ceva moale urmat de un lichid cald mi-a atins piciorul, cu greu mă abțineam sa nu urlu și să nu fac pe mine, îmi era mult prea teama să mă uit în jos, dar trebuia să mă conving că nu era ce credeam eu că e.
    După 10 minute in care am stat să mă decid dacă este o idee buna sau nu să privesc în jos, mi-am făcut curaj aruncandu-mi privirea spre picioarele scaunului urmând ca mâinile să îmi smulgă parul din cap și ca urletul meu plin de durere sa afunde toată locuința într-o atmosferă morbinda.
    Sub scaunul meu, cu craniul zdrobit îmbibat de sânge stătea lipsit de viață ...Tom...motanul meu. Îi puteam observa creierul ieșit printre crăpăturile capului cât și ochii ieșiți din orbita, albiți de moarte și înlăcrimați cu sânge.
    Nu am putut sa mai rezist și am vărsat tot ce nu mâncasem in ziua aceea, restul orelor petrecandu-mi-le langa cadavrul celui mai bun prieten de al meu plângând în hohote până când prietena mea Florina a venit de la munca, gasindu-ma in acea imagine oribila a durerii.
    Mi-am îngropat motanul in gradina blocului, punandu-i alaturi jucaria sa preferata.
   Nu puteam sa accept că este mort ba mai mult, eu l-am omorât, țineam mai mult la pisica aia decât la orice din viața asta de 2 bani iar acum nu mai era, eu i-am smuls viața din corp, nu pot sa accept ce fel de persoana oribila sunt.
    Am încetat să mai scriu pentru că nu suportam să mă mai apropii de locul acela mizer unde o pata mare roșie a rămas imprimata pe covor. Prietena mea a tot incercat sa mă îmbune, să mă ajute sa trec peste, dar nu suportam să o văd langa mine, idioata asta chiar crede că pot să uit ce s-a întâmplat? Că pot să uit de Tom? Tot ce voia era să termin mai repede cartea ca sa se bucure ea de veniturile acesteia, o cunoșteam prea bine știam că nu ii pasa de mine sau de moartea pisicii mele, era o jigodie împuțită nici nu înțeleg de ce trăiam cu ea.
    Câteva săptămâni au trecut de la acel eveniment nefericit și am prins anumite tabieturi nu prea ...sănătoase, am inceput sa trag pe nas pentru că de fiecare data cand eram conștient și treaz mintea îmi amintea de acea zi non-stop secundă după secunda.
   Marfa obișnuiam să mi-o procur de pe darkweb, un loc în care sfătuiesc pe oricine sa nu intre, nu prea o aveam eu cu calculatoarele dar știam câteva scheme pentru a-mi schimba id-ul la fiecare 5 secunde ca adresa mea sa nu fie reținută și să mă trezesc cu niste nebuni peste mine, de asemenea mă foloseam de programul Thor pentru accesarea site-ului, foloseam diferrite hackuri fantomă, pentru a mă apără.
   Foloseam site-ul doar pentru a cumpăra droguri nimic mai mult până într-o zi când dând scroll pentru marfa pe care o căutam, o căsuță de chat mi-a apărut în colțul din dreapta sus, pentru o secunda am simțit că mi se taie respirația, cum era posibil ca cineva să îmi dea un mesaj când adresa mea se schimba constant ?  Totuși am zis că nu poate să fie neapărat ceva rău și că poate e doar un mesaj robotic de la o reclamă sau ceva așa că am dat click pe el sa vad ce e.
    Ochii mi s-au făcut cat cepele, și am căscat gura in urma citirii mesajului respectiv
- buna Tudor, am observat că ești foarte îndurerat in perioada in care ai cutreierat lumea de pe darkweb, stim de ce suferi, știm ce îți trebuie și nu este heroina... Da click pe linkul de mai jos și ve-i înțelege la ce mă refer.
    Nu eram sigur care ar trebui sa fie reacția mea nu știam dacă ar trebui sa tip, sa sun la poliție sau cine știe poate chiar sa mă sinucid înainte să mă ucidă ei.. totuși la ce se referea persoana din chat, de ce am eu nevoie ?
   Până la urmă curiozitatea și-a pus amprenta și am accesat linkul atașat mesajului. Acesta m-a redirecționat pe o pagină numita The living dead.exe
    Ce se presupune că trebuia să găsesc aici, pagina era goală cu un singur fișier pe ea, am deschis fișierul acesta downloadandu-se in laptopul meu. Trebuie sa recunosc că eram căcat pe mine îmi era prea teama că am descărcat ceva ce le va da voie acestor dubioși să îmi acceseze laptopul cu toate datele de pe el.
   Sfios am deschis fișierul unde spre surprinderea mea era doar un text intitulat " cum sa readuci la viață pe cineva". Am inceput să îl citesc, era ca un fel de ritual in care trebuia să despici o persoana deasupra mormântului celui pe care voiai să îl reînvie și să lași ca sângele acesteia sa se scurga pe pământ ca mai apoi sa arzi cadavrul și fumul sa se întindă spre cer, toate acestea trebuiau făcute într-o miercuri când nu există luna pe cer ca întunericul să absoarbă viața pământului.
  - oamenii ăștia chiar nu sunt sănătoși? Cine ar face asemenea atrocitate ba mai mult cine ar crede o asemenea prostie nu ai cum sa reînvi pe cineva indiferent cat de mult am vrea nu suntem Dumnezeu.
   Au trecut 2 ore de la citirea acelui fișier in care am tot stat să mă gândesc că era dubios faptul că peste o zi era miercuri și nu  era luna, de unde știau ei că se va potrivi atât de tare perioada?
   Iubita mea venită acasă a început să urle la mine și să îmi reproșeze că este o mizerie infernală  în toată casa și că eu arătăm ca un gunoi infect.
-tu chiar crezi că am chef de dramele tale femeie ? Du-te și fa videochat sau ceva și lasa-ma-n amarul meu!
Nervoasa in urma spuselor mele Florina mi-a trântit o palma peste fata care m-am înfuriat teribil, curva asta avea tupeul să îmi reproșeze de mizeria din casă ținând cont că este casa mea ca acum sa mă și lovească ?
   Orbit de negura furiei mele am luat tocătorul de pe masa din bucătărie și am lovit-o atât de tare in cap încât femeia și-a pierdut cunoștința,
Fiind acum întinsă pe podeaua rece din gresie a bucătăriei.
   - Nu mai ești așa tare-n gura  acum careva să zică! Ha! Panarama infecta!
    Privind femeia de pe jos un gând macabru mi-a strafulgerat mintea, eu oricum voiam sa scap de ea așa că de ce sa nu o fac într-un scop caritabil chiar.
   Am urcat-o pe Florina pe spatele meu tinand-o cu capul in jos și am coborât scările blocului indreptandu-ma către mormântul motanului meu Tom, cu puțin noroc drăcia aia de ritual ar putea merge și mi-as putea revedea prietenul.
    Am luat un par gros și lung pe care l-am înfipt bine in pământul mormântului, am legat femeia de acesta asigurandu-ma că nu poate scăpa și mi-am pregătit un satar ascuțit.
    Totul era întunecat, luna lipsind de pe cer astfel că eram sigur că nu m-ar fi văzut nimeni, blocul era oricum aproape gol iar tuta asta avea un calus in gura sa nu poată striga.
   Am așteptat până s-a trezit ca distracția sa fie și mai mare. Florina și-a deschis ochii ușor ca mai apoi chipul sa îi se îngrozească văzând situația în care se afla. A incercat sa tipe dar a fost în zadar.
-MHHHHHMHHHHH MHHHHH!!
-TACI SPURCATO!  Mi-ai distrus fiecare zi cu fitele tale de 2 lei, dar nu-i nimic totul se va repara acum, eu o să îmi revăd prietenul iar tu nu îți ve-i mai face griji de mizeria din casă, frumos nu?
    Ochii i se umplură de lacrimi, smucindu-se dintr-o parte în alta încercând să se dezlege, fiind fara folos totuși.
   M-am apropiat ușor de urechea ei soptandu-i:
- parcă ești mai frumoasa acum decât ai fost în toată viața ta mizera!
   Și i-am înfipt satârul in stomac urmând să îl trag in jos despicandu-i burta in 2. Sânge a țâșnit din acesta împreună cu matele care s-au împrăștiat pe jos. Am lăsat să se scurga cat mai mult sânge pe mormânt până la ultima picătură moment în care am scăldat trupul neînsuflețit in motorină și i-am dat foc.
   Am privit-o pe fosta mea iubita arzând până tot ce a mai rămas a fost cenușa ei presărată pe pământ.
    M-am asigurat să strâng toate dovezile care ar fi dat de bănuit ceva și am urcat înapoi în apartamentul meu unde  epuizarea si-a spus cuvântul. Am făcut un dus fierbinte și m-am aruncat în pat, fiind cuprins de un somn dulce de care nu am mai avut parte de mult timp.
    Dimineața am fost trezit de ceva pufos care îmi gâdila fata, când am deschis ochii mai să sar din pat din cauza șocului, Tom era fix in fața mea, viu, fara nici o rana, eram atât de bucuros încât am inceput sa plâng.
   Dar vedeți dumneavoastră domnule psiholog, cei de pe darkweb au uitat sa îmi spună că ritualul trebuie repetat la fiecare luna noua deoarece magia dispare, iar Tom revine la forma sa inițială lipsită de viață. Oh ... Văd că ați observat cuțitul  din mâna mea... Stați calm nu ve-ți simți nimic, nu o luați personal, doar că nu pot trai fara motanul meu.