De pe altă lume...

Capitolul 1

Astăzi e ziua mea. Cailyn mă așteaptă afară, ca să putem merge la cafeneau noastră preferată. Cel mai frumos cadou de ziua mea. O cafea bună și Cailyn.
Aproape fugind, îmi iau geanta și ies pe ușă.

Primul lucru pe care îl văd când ies pe ușă e Cailyn, care îmi aruncă o privire iritată.
- Îmi poți explica și mie cât înseamnă 10 minute pentru tine, te rog?
- Scuze! M-am grăbit cât am putut eu de mult...
Încep să râd. Nu mă pot abține. Cailyn e așa amuzantă când face pe nervoasa. Ea nu e persoană care se enervează ușor. Eu sunt cea care explodează din orice.
- Ți se pare amuzant, hmm?
- Doar știi că nu pot fi serioasă când te prefaci că ești nervoasă.
- Acum chiar sunt!
- Nu mi-ai face asta de ziua mea, nu?
Dându-și ochii peste cap, îmi face semn să urc în mașină.
- Știam eu!
- Mai repede, până nu mă răzgândesc.
Urcând în mașină, Cailyn îmi zâmbește, pornind melodia mea preferată la maxim. Ne uităm una la alta, eu puțin șocată, ea zâmbind în continuare. Mai durează aproximativ 3 secunde până începem să râdem isteric amândouă. Drumul până la cafenea, e plin doar de chicotelile noastre și muzică pe fundal. Îmi place așa. Așa suntem noi. Și nu aș schimba asta niciodată. Consider că ne completăm una pe alta. Probabil din acest motiv ne și înțelegem așa bine.
Când intrăm în cafenea, chelnerița ne zâmbește. Cred și eu. Venim aici de mai mult de un an, așa că, vrând, ne vrând, tot am ajuns să ne împrietenim cu ea.
Înainte de a ne așeza la masă, chelnerița ne întreabă.
- Un Ice Caramel Macchiato și un Ice Vanilla Macchiato, cu extra frișcă, nu?
Amândouă, zâmbind, îi răspundem.
- Da! Mulțumim.
Odată așezate la locul nostru special din cafenea, îmi scot telefonul din geantă și intru în notițe. Îmi place să scriu poezii, versuri sau pur și simplu să-mi expun gândurile, ca mai apoi sa le pot transforma în ceva frumos. E felul meu de a mă descărca. Iar acum, am niște versuri în cap, pe care nu aș vrea să le uit.
- Aici sunt cafelele voastre.
- Wow, de fiecare dată arată tot mai bine!
Chelnerița se apropie de noi și ne șoptește.
- Doar pentru voi fac cafeaua mai specială.
- Mulțumim frumos, răspundem împreună zâmbind.
Înainte de a se întoarce să ia altă comandă, ne face cu ochiul.

Mă întorc înapoi la a scrie ce am în cap. Încerc să armonizez fiecare cuvânt ca să sune bine per total. După ce termin de scris, citesc totul de la început, modificând mici părți ca totul să fie la locul lui.
- Hei, Cailyn, cum sună astea?
- Ce anume?
- You know that feeling, right?
When you just can't sleep at night
When that someone is in your mind
And you keep on being blind
Ca de fiecare dată când Cailyn îmi aude versurile, rămâne tăcută privindu-mă atent.
- De ce nu vrei să mă asculți și să le încarci pe aplicația aia?
- Serios acum...nu sunt atât de bune încât să fie văzute de o lume întreagă.
- Atunci de ce le mai scrii? De ce arăți tot timpul de parcă asta vrei să faci?
- Ce vreau să fac? O întreb, uitându-mă curioasă la ea.
- Să scrii versuri pentru o lume întreagă să le vadă.
- Știi că nu e așa sim-
Apropiindu-se de mine, mă întrerupe.
- Ba da, chiar e. Fă-ți un cadou de ziua ta și postează versurile acolo.
- Chiar nu știu ce să zic...
- Dacă nu o faci tu, o fac eu.
Cu mâinile tremurându-mi și privirea încântată și nerăbdătoare a lui Cailyn, am postat primele mele versuri pe aplicație. Inima aproape că-mi exploda așteptând comentarii de la alți scriitori talentați și alte păreri sincere de la oameni.
- Acum trebuie doar să așteptăm.
Las telefonul jos, încercând să uit ce tocmai am făcut. Și se întâmplă destul de repede pentru că începem să vorbim despre tot felul de lucruri și întâmplări amuzante. Cum ar fi atunci când am cotrobăit tot Rhodos-ul pentru a căuta patiseria de care mătușa lui Cailyn ne-a spus. Bineînțeles, până la urmă nu am găsit-o, fapt care face întâmplarea mult mai amuzantă acum. Sau atunci când am așteptat aproape 3 ore după părinții în aeroport. Atunci nu ni s-a părut deloc amuzant, pentru că ne era foarte foame și somn. Acum în schimb, e ceva de care am putea râde tot timpul.