Căsătorie și război

♤capitolul 3♤

-Nu e sfârșitul lumii.

-Stii si tu cu cine urmează sa te căsătorești,nu-i asa? Daca nici asta nu este o catastrofa nucleară,nu știu ce mai poate fi.

-Nici nu vreau să mă gandesc ce ai fi făcut dacă faceam cu adevarat parte din familie.

-Se poate rezolva.

-Raven! îmi trec degetele peste frunte.Încetează,îl rog.

-Bine,iarta-mă,sunt doar..în șoc,își da el ochii peste cap.

-Înteleg.Vorbim pe seară?

-Da,te sun eu.

Brunetul pufnește încet pe nas si mă trage spre el,ca să-mi sărute fruntea.Sunt norocoasă să am oamenii care țin atat de mult la mine.Se desprinde de mine si o taie spre ieșire,aruncandu-mi din mers o ultimă privire.

                              ******

Ce naiba caută aici? Dimineața asta oricum nu începuse perfect.Am lăsat cana pe masa si i-am facut semn Viviensi sa ne lasa singuri.Femeia ma intrebat daca sunt sigură din priviri,iar eu i-am confirmat dând din cap.

Aceasta a trecut pe lângă,lasandu-se într-un final singuri.Mi-am strâns brațele la piept,in timp ce îl urmăream pe italian cum închide ușa.

Jaxon îl măsura din privi.Si nu era o privire prea prietenoasa.Stiam eu de ce îl plac.Sa întors spre mine,îmbrăcat normal de această dată.

-Mă cam grăbesc,așa că dăi din gură cât poți de repede.

-Am venit doar să discutăm,ridică el mâinile în semn de predare.Nu am venit sa te calc pe coada.Din nou.

-Discutată cu ușa din spatele tău,în timp  ce ieși pe ea,îi zâmbesc strâmb.

De ce dracului mai am bodyguarzi la ușa,dacă nu opresc necunoscuți și nemernici din a intra?

-Mă gândeam eu ca nu va fi ușor.

-Nu zău! Dar cum ai avut impresia că vom începe? Te invit înăuntru,îți dau o cafea,în timp ce eu îți fac ochii dulci si îți spun ca abia astept sa fiu soția ta?

-Noi am început cu stângul,face un pas spre mine,cu mâinile băgate în buzunarele honaracului gri pe care-l poartă.

-Ești aici de 10 minute,îmi verific eu telefonul,dar tot nu mi-ai spus ce vrei.
Doar eviți,te fâstâcești și mă faci pe mine să întârzi acolo unde am treabă.

-Căsătoria noastră.Despre asta voiam sa discutăm.

-Lasă-mă sa ghicesc.Nici ție nu îți face vreo plăcere,dar o sa mă iei,pentru ca esti băiat bun,săritor,care vrea sa își ajute la fel de mult ca si mine să își salveze tatăl,dar totodata,ma consideră la fel de arogantă ca si el.Mi-a scăpat ceva?

-Nu,și-a scuturat el capul.

Ma bucur cu atâta lucru sa fim si noi de acord.

-N-o sa iasa bine.

-Mi-ai pus deja gând rau?

-Cine știe? Nu a mai rămas atat de mult timp până în noaptea nunți.

După ce am scos cuvintele astea pe gură,expresia lui a devenit brusc serioasă.Am atins cumva o coardă sensibilă? Sau tipul are o problemă serioasă cu căsătoria.

-Semănăm mai mult decât crezi.Sunt dispus sa fac si nenorocirea asta pentru ai mei.Nu îmi face vreo plăcere sa ma căsătoresc,recunoaște el,chiar si temporal.Chiar daca totul e fals.Atunci când sunt gata sa fac pasul asta,ceva se întâmplă și totul se duce de râpa.

-E personal,nu-i așa? îl întreb curioasă.

-Mai mult decât crezi.

M-am așezat pe bratul canapelei,făcându-i semn sa se așeze.Ma refuzat,pufnind pe nas.

Oare ce sa întâmplat? Ce sa întâmplat  atât de grav încât să îl faca să reacționeze așa în privința căsătoriei?

-Îmi pare rau.Pot doar să îmi imaginez ce sa întâmplat în acea zi.

-Nu am venit aici să discut despre tentativa mea eșuată de a mă căsători.

-Nu e nimic real,nu ai de ce să îți faci griji,italianule.

-Ryan,îmi spune el.Ma cheamă Ryan,în caz că nu știai.

-Clarissa.Sunt Clary pentru prietenii.

A zâmbit o secundă,apoi expresia lui a devenit din nou serioasă.Așa tată,așa fiu.Clar este moștenire de familie.

-Care sunt șansele sa ma lași sa îți spun așa cândva?

Ridic din umeri.

-Nici tu nu ești vreo rază de soare.

-Nici tu nu ești numai un zâmbet.

-Nu ma cunoști.Poate ca sunt..dau eu sa spun.

-Dar nu în preajma oamenilor ca mine,mă completează el.

Bine,simt ca am fost un pic rea.Doar un pic.A facut un efort sa vina aici,sa încerce să discute,dar tot nu și-a cerut scuze pentru noaptea trecută.

-Nu cred ca sunt în măsură să te judec.Atât de mult.

-Nu te opresc.Sunt sigur că am fost menționat în multe înjurături.

-Aici nu te contrazic.

Și-a strâns buzele într-o linie subțire și și-a lăsat capul pe spate,privind în jur.

-Ar trebui să plec,îmi spune el.Te-am reținut destul.

M-am ridicat si eu,reamintindu-mi ca sunt așteptată.L-am lăsat pe el să iasă primul,apoi ne-am îndreptat amândoi spre mașini.