Căsătorie și război

♤capitolul 2♤

Auzisem de el,dar nu-l văzusem niciodată.Cred ca de asta a vrut tata să facem o mică "excursie" pană în Los Angeles.

Eram doar de o săptămână aici si deja îmi era dor de casă.Îmi place să călătoresc,dar nu și să stau în același loc prea mult timp.

Noroc ca am un vechi prieten prin oraș pe care nu l-am mai vazut de mult și căruia tare mult as vrea să-i fac o vizită.

-Asteptă-mă în mașină.Vin si eu imediat.

M-am abținut din al întreaba de ce si am facut ce mi-a cerut.Dar nu înainte de a arunca o scurtă privire peste umar înainte sa ies.

Am descuiat mașina și m-am urcat la volan.Tatei nu ia plăcut niciodată sa conducă.De cele mai multe ori ma punea pe mine sa conduc sau pe unul dintre bodyguarzi noștri.

Plimb un jeton printre degete,întorcandu-l pe o parte si pe alta,ca sa omor timpul cât îl așteptam pe tata.Pufnesc pe nas și îmi las capul pe spate,pe scaun.

Soarele începea sa apună,iar liniștea din cazinou mă neliniștea teribil.Italienii nu au tendința de a fi silentios atunci când fac ceva.Nici tata nu era diferit.

M-am gândit de câteva ori sa ies din mașină și să mă duc acolo,să vad ce se întâmplă,dar am abondant ideea până a ajuns sa se întoarcă în cele din urmă.

Dar nu în orice fel.A ieșit de acolo aranjându-si părul și haina.Și-a trecut degetele peste un obraz,stergând o pată de sânge.A trecut prin fața mașini și a urcat.

Abea după ce a închis portiera am observat ca avea pumnul însângerat.A fost o zi norocoasă pentru Timo Asher.
Am apăsat pedala de accelerație si am taiat-o spre casă.

L-am tot auzit pe tata spunând ceva în italiană,dar nu am reușit să îmi dau seama ce anume spunea.Oricum,părea ca vorbele bărbatului reusise să-l calce pe coada într-un final.

Am ajuns în fața casei,așteptând ca porțile din fața noastră să se deschidă.Odată ce am ajuns în curte,am coborât și am taiat-o amândoi spre intrare.

Tata sa îndreptat spre bucătarie,acolo unde se afla nama,vorbind cu menajera noastră.Le-am salutat din mers și am urcat la etaj pentru a ma pregăti.

Am tras ușa după mine si mi-am aruncat telefonul pe pat.Sacoul de culoarea cărbunelui,alături de pantaloni,cămașă și cravată,mă așteptau deja.

Oare ce ne-am fi făcut fără femeia asta?
Îmi dau jos hanoracul și ma grăbesc să îmbrac cămașa,apoi restul din costum.
Închid unul dintre nasturi de la sacou,apoi îmi trec degetele prin par pentru al aranja.

Nu îmi mai rămase de facut decât blestemata de cravată.Oricat de mult ma chinuiam sa fac acel nod,nu reușeam.Mereu la făcut cineva pentru tine.Ba mama,ba tata,ba Elise.

De parca ar fi știut,mama intră pe usa,mai superbă ca niciodată.E o femeie minionă,dar oarecum superbă.Rochiile îi vin la fel de perfect ca acum 20 de ani.

Mama poate fi și calmă,și să  izbugneasca mai rapid decât un vulcan atunci când ceva o supără sau o deranjează.Ea este sigura persoană din lume care îl poate calma pe tata.

Pe mine,tot ea reușește sa mă calmeze.Ea sau tata.Depinde pe cine am în prejama în acel moment.

-Cravata acea nu stă cum ar trebui să stea,îmi spunea ea,venind spre mine.

-Sunt praf la făcut nodul ăsta nenorocit,încep eu sa trag de tentativa de nod pe care încercasem să-l fac mai devreme.

-Vino încoace!