Căsătorie și război

♤capitolul 1♤

-Serios? ma întreabă în timp ce arata cu indexul spre părul sau.

-Ce? Ar trebui să îmi mulțumești.Nu arata a Raven West,îi zâmbesc eu,în speranța ca nu se va supăra prea tare pe mine.

-E mai bine acum?

-Cu mult.Haide,nu te poți supăra pe mine tocmai azi.

-De ce nu?

-Pentru ca este ziua mea.Si pentru ca mă iubești,fac o față de cățelus ploat.

-De când ai ajuns să ma șantajezi emoțional?

-Nu te santajez nici cum.Am nevoie de Raven al meu,nu de o versiune a lui pe care nu o pot recunoaște atunci cand intră într-o încăpere.

Raven a strâmbat din nas,dar nu a m-ai spus nimic.Ella sa ridicat de pe podea,făcandu-mi semn sa fac câteva piruete în fața oglinzi.Ma uitam la rochia de pe mine.

Prea multe volane si mult prea strâmtă în juriul taliei.Eram sigură ca ma mișcasem atunci când Ella venise sa îmi ia măsurile pentru rochie.

Puteam sa iau avionul si sa ma duc cu la cumpărături la New York sau Milano,dar nu voiam sa îi trâng inima tatei.Voia doar sa faca ceva special pentru fetița lui,pentru ca orice varsta as avea,voi rămâne mereu o fetiță pentru el.

Am asteptat ca Ella sa părăsească încăperea și am apucat cu mâinile tivul rochie pentru a nu ma împiedica de el.

-O urăști,nu-i asa? ma întreabă el.

Mi-am mușcat obrazul si m-am așezat pe marginea patului.

-Chiar mai este nevoie sa îți raspund?

Raven sa mișcat spre mine,lovindu-ma cu brațul în joacă.

-Ei bine?

-Ei bine,ce? ma întorc spre el.

-Ai de gând sa deschizi cadoul de la mine sau nu?

M-am întins după cadou si l-am tras spre mine.Am așezat cutia în poala si am tras de fundă.Am capacul la o parte,iar înăuntru era o rochie roșie de satin,cu bretele și cu o mică despicatura pe picior.

Era perfectă.Si în totalitate genul de rochie pe care as fi cumpărăt-o suta la sută dintr-un magazin.

-Am văzut-o în vitrina unui magazin si nu puteam sa nu o cumpăr.Ma strigă.Si cine era eu sa ma împotrivesc? imi zâmbește el.

Chiar îmi făcuse cadoul perfect de ziua mea.L-am trans într-o îmbrățișare pentru ai mulțumi,iar când ne-am desprins,sa ridicat de pe pat,pregatindu-se sa iasă.

-Daca chiar vrei sa îmi mulțumești,Phoenix,pastreaza-mi un dans.

-Sa facut!

Mi-a zâmbit și sa grăbit să iasă.
Phoenix.Îmi era dor sa îmi spună așa.
De cand e la facultate,abia dacă îl mai văd.

Imi dau cu greu jos rochia făcută de Ella și simt cum pot respira din nou normal.Înbrac rochia de la Raven,îmi las părul pe spate,dându-mi o parte din el după ureche.

Mi-am încălțat pantofi cu toc,apoi am coborât jos,unde mama si tata deja ma așteptau.

Imediat ce am coborât scarile si ajung la ultima treapta,mama îmi ia mâna între a ei si mă răsucește într-o piruetă.
Tata mi-a zâmbit,dar nu era un zâmbet normal,ci unul ingrijorat.

Al naibii de îngrijorat si trist.Parea stresat.Mai mult ca de obicei.Si habar nu aveam de ce.

-Oh,scumpa mea fetiță! Arăți minunat,dar ce sa întâmplat cu rochia făcută de Ella? ma întreabă mama.