La jumatatea drumului.

Zeci de ganduri rele imi trec prin cap cand imi amintesc acest lucru pe care il povestesc. Era o zi normala de luni. Ma indreptam spre scoala. In acea zi am intrat cu o ora mai tarziu, deoarece profesorul de chimie era bolnav si nu putea veni la scoala. Pe drum era pustiu, fara urma de om care pleaca de dimineata la locu de munca. Aveam de facut un drum de 30 de minute pana la scoala si deja facusem 10 minute din el fara sa imi dau seama. Ajung in fata strazii unde cu 3 zile in urma, murise o femeie vaduva care nu iesea niciodata din casa. In fata strazii, era o femeie imbracata intr-un negru elegant care avea un par la fel de negru, lung si super ingrijit. Nestiind cine este, am trecut pe langa ea si am spus *Buna dimineata*. In timp ce treceam incet pe langa ea si o salutam, incercam sa ma uit la fata ei dar nu am reusit. Nu am primit un raspuns la salut asa ca pe moment nu mi-a pasat prea mult si mi-am continuat drumul. Nu merg mai mult de 10 metri si se opreste in fata femeii, o masina rosie condusa de un barbat la vreo 40 de ani care parea sa o cunoasca spunandu-i ca  o duce el astazi la munca. Femeia s-a urcat in spatele masinii si au plecat, acelasi lucru l-am facut si eu. Am ajuns la scoala, unde inca ma gandeam la acea femeie, incercand sa imi dau seama daca o mai vazusem pana in acel moment. Nu ma puteam gandi la altceva decat la acea femeie. Peste tot in capul meu era acelasi gand care nu disparea. Incercarea mea de a afla cine e acea femeie ma costat cu o nota mica la matematica si chiar invatasem cu o zi in urma toate formulele pe care doamna profesoara mi le-a dat. Am plecat trist de la scoala si totusi cu acelasi gand. Mintea mea era complet pierduta si nu stiam de ce m-a marcat asa de rau acea faza. I-am spus si mamei ce s-a intamplat de am luat nota mica la matematica dar i sa parut penibil si m-a pedepsit, m-a pus sa fac 100 de probleme pana ziua urmatoare. Am facut ce mi-a spus si la ora 12 noaptea cand am terminat, m-am pus la somn. O sa tin minte acel vis toata viata. Asa intuneric nu mai vazusem toata viata. Eram alergat de un demon cu 6 brate si 4 ochi care voia sa ma manance. Nu am putut sa fug mult de el ca m-a prins de un picior cu unu dintre bratele sale lungi si m-a tras usor inspre el. A deschis gura mare si din interior se auzeau tipetele a sute de oameni care strigau dupa ajutor, insa eu nu am putut sa ii salvez. In acel moment m-am trezit din acel cosmar. Ma simteam bine ca eram treaz asa ca m-am dus la baie sa imi fac nevoile si dupa sa ma pregatesc sa ma duc la scoala. Mi-am luat ghiozdanul in spate, i-am salutat pe mama si pe tata si am plecat. Alt drum lung de 30 de minute pe care trebuia sa il fac sa ajung la locul in care nu prea imi placea sa fiu, adica scoala. A fost furtuna cu o seara inainte si pe drum era o ceata deasa prin care nu puteai vedea la 2 metri. Insa pe strada nu era pustiu. Erau multi oameni care mergeau la munca. Si la fel ca in ziua de dinainte, la jumatatea drumului, pe strada pustie, femeia imbracata in aceleasi haine care probabil astepta aceeasi masina. Ajung langa ea si o salut. In acelasi timp, pe langa mine a trecut o colega a mamei de munca cu care se intelegea foarte bine si care m-a intrebat pe cine salut avand in vedere ca eram cu fata spre strada pustie pe care nu locuia nimeni. I-am aratat cu degetul pe cine salut si imi da un raspuns care m-a bagat in ceata si mai mult decat eram in acel moment. Imi spune *Dragule, sa stii ca nu e nimeni acolo*. Intorc capul in partea in care aratam cu degetul si doamna aceea avea dreptate. Nu era nimeni acolo. M-am prefacut ca ma uit la ceas si i-am spus ca intarzii la scoala. Mi-am luat la revedere si am fugit. Puteam sa jur ca era cineva langa mine care nu imi raspundea la salut, dar nu era nimeni. O fi fost doar in imaginatia mea? Si acum ma intreb acelasi lucru. Macar am avut noroc ziua aia si am iesit cu 2 ore mai devreme de la scoala. Eram bucuros cu atat. Pe drum am mers cu colegul meu Vio, care trebuia sa ajunga pe strada unde vedeam eu acea femeie misterioasa. Imi faceam griji pentru el. Strada aia parea foarte ciudata, dar avea treaba acolo asa ca nu puteam sa ii zic sa nu se duca. Am ajuns in fata strazii unde ne-am luat la revedere si am mers fiecare pe drumul lui. Acasa a fost plictisitor. Cateva teme mici de facut si de dat cu aspiratoru la mine in camera. Am terminat tot repede si am decis sa ma uit la stiri. In istoria amintirilor mele, aceste stiri au ramas cu un titlu scris mare, cu o culoare rosie care se scurge incet de pe litere si cu un nume specific pe care nu o sa il uit niciodata. Acesta era *Tanar gasit mort in fata unei case abandonate*. La televizor era poza prietenului meu Vio pe care il vazusem in viata ultima data, dar acum parea sa nu mai fie. Soc dupa soc, in fiecare zi se intampla ceva nou si tragic. Moarte lui era anonima. Nu era ranit, nu parea sa fie drogat sau intoxicat cu ceva. Organele erau in regula. Nu stie nimeni ce putea sa fie. Nici nu am fost la inmormantare, chiar daca am fost invitat. Am vrut sa imi amintesc de el cum era cand era in viata. E urat sa refuzi asa invitatie dar nu m-am simtit bine deloc. Scoala intrase in doliu si a fost inchisa. Asa ca m-am trezit in ziua de vineri ca am intarziat. Tipic mie. M-am imbracat repede, mi-am luat ghiozdanul si am inceput sa alerg. Ma asteptam sa vad la jumatatea drumului aceeasi femeie dar astazi nu era nimeni. Nici nu am putut sa ma uit la acea strada, stiind ca prietenul meu murise acolo. Neasteptat, peste 5 metri se aude din spatele meu un sunet de usa de masina cum se deschide. Cum aparuse acolo, nimeni nu cred ca stie, nici macar Dumnezeu. Trag putin cu ochiul si in masina se urca acea femeie imbracata exact la fel cum era imbracata cu cateva zile in urma. Parca nu avea alte haine. De la sofer aud aceleasi vorbe ca data trecuta. Ma frec 2 secunde pe ochi si cand ii deschid, masina nu mai era acolo. Disparuse fara urma. Nici macar nu am auzit cand a plecat, de parca era masina cu amortizor. Imi dadea impresia ca e un pistol pe care un om platit sa omoare alti oameni, il purta in buzunar. Nu auzi cand il scoate sau cand trage. Am plecat imediat din acel loc, fara sa mai stau pe ganduri. Sigur ceva care nu avea legatura cu Dumnezeu, se intampla in acel loc. Apar si dispar oameni si masini, mor oameni fara motiv pe strada aia. Doar pe acea strada, pe altele nu se auzea nimic si era totul linistit. Am avut religie in acea zi asa ca mi-am facut curaj sa ii povestesc doamnei profesoare ce s-a intamplat. S-a uitat la mine si a ras, impreuna cu toata clasa. Era clar ca din acel moment nu ma credea nimeni si sigur aveau ganduri rele despre mine. M-am facut de ras cu siguranta. Stiam ca o sa faca glume pe seama mea, toti colegii pentru ce am zis in acea ora dar trebuia sa suport. Asa ca dupa toate aceste lucruri, am decis sa plec de la scoala pentru prima data in viata mea. Am reusit sa ies neobservat si sa ma duc acasa. Aveam un gol in stomac. Stiam ca o sa trec din nou pe langa acea strada. Daca o puteam ocoli, asta faceam. Ca de fiecare data, la jumatatea drumului, ajung pe acea strada blestemata unde imi fac curaj sa ma uit mai atent la casele vechi in care probabil nu mai stateau nici bacteriile. Nu stiu ce cauta Vio in acel loc dar sigur nu vizita pe nimeni. Cum ma uitam printre case, ma trece un somn cumplit. Ochii mi se inchideau, capu mi se lasa si parca nu mai puteam sa stau pe picioare. O energie puternica vine din spatele meu si imi pune mana pe umar. Era bunicul meu. Venea de la biserica. M-a tras imediat de acolo si mi-a spus: *Nepoate, sa nu mai faci greseala de a te uita pe acea strada niciodata. Putini stiu ce s-a intamplat si se duc sa viziteze "Ritualul".*. Mai confuz decat in acel moment, nu mai fusesem toata viata. Nu stiam ce s-a intamplat. Ce ritual? Oare si Vio s-a dus sa viziteze acel ritual? Nu mi-am mai pus intrebari. Bunicul mi-a zis sa trec ziua urmatoare pe la el, imi povesteste el ce s-a intamplat. Cu atata nerabdare, m-am bagat la somn pana ziua urmatoare. I-am spus mamei ca ma duc la bunicul deoarece nu il mai vazusem de ceva timp si imi era dor de el. I-am zis ca vin acasa mai incolo. Am salutat si m-am dus la bunicul care statea cu doua blocuri mai departe de noi. Pe drum, primesc un mesaj de la un numar anonim cu textul "Nu incerca sa faci nimic. 8t53gh80n. Stiu ca vrei sa scapi de mine. 5cd3ssa712. Nu poti.". A fost foarte ciudat in acel moment asa ca am fugit pana la bunicul meu. Ajung in fata usii, unde ma astepta bunicul cu o cana de apa in mana. Cum ma vede, ma apuca de mana si ma baga la el in casa. Incuie usa si imi zice sa ma duc sa il astept in bucatarie pentru ca are ceva de luat din debara. Ma duc, ma asez pe un scaun vechi de lemn care statea sa se rupa pe parte dreapta si il astept pe bunicul. Peste nici 2 minute, apre cu o carte si o ceapa in mana, grabit de parca il alerga un caine. Se pune cu mine la masa si se face comod. Deschide cartea la o pagina cu un scris mic si pe care nu il intelegeam si ia o muscatura din ceapa. Se uita adanc in ochii mei si ma intreaba daca sunt gata sa aflu secrectu "Ritualului". Fara ezitare, am raspuns cu da. Povestea din spate, era foarte oribila. O femeie in varsta de 30 de ani, isi sacrificase copilul nou nascut pe o masa cu un desen facut din oase de caine, crezand ca un zeu inventat de ea cu numele de Citrix Nemuritorul, ii va da anii de viata pe care bebelusul trebuia sa ii traiasca. Dar, acest sacrificiu, a fost in zadar, femeia avand sa se sinucida dupa acest incident. Dupa ce am auzit aceasta poveste, m-a trecut un fior cum nu ma mai trecuse pana atunci. Era clar ca sufletul acelei femei umbla prin lumea noastra si eu am vazut cu ochii mei. Inspaimantat de vorbele bunicului, l-am intrebat ce e de facut. A spus ca nu e deloc simplu sa sigilezi un suflet care nu a trecut pe lumea de dincolo. Este un proces destul de mare pentru a reusi. Trebuie sa gasesti o bila din argint de mare calitate, pe care o bagi in apa sfintita si o lasi acolo 24 de ore, apoi cu ceva ascutit, desenezi un simbol care seamana cu o cruce pe jumatate distrusa. Dupa ce ai facut toate aceste lucruri, urmeaza faza finala care e si cea mai importanta. Cu mare atentie, bila se arunca in sufletul pierdut, astfel apa din ea se poate raspandi prin corp, ca sa il purifice si sa il trimita pe cealalta lume. Poti stii ca ai reusit, daca acea cruce rupta de pe bila, devine o cruce normala. Nu am inteles din prima ce trebuie facut, dar puteam aplica ce am inteles cu usurinta. M-am dus acasa si am luat de pe raftul tatalui meu plin de lucruri de colectie, o bila mica de argint care parea sa fie acolo din totdeauna si pusa acolo exact pentru aceasta ocazie. Am fugit repede spre casa bunicului pentru a face mai repede tot ce trebuia facut. Ajung la el si ii pasez bila dupa care imi aduc aminte si il intreb care a fost faza cu cartea si ceapa. Raspunsul lui a fost unul foarte neasteptat. Mi-a spus *Cartea era pentru spirite. In timp ce iti explicam faza cu "Ritualul" citeam rugaciuni intr-o limba care nu mai exista ca nu cumva sa atrag spirite rele. Si ceapa....imi era foame.*. Era tot ce am vrut sa stiu. Daca stau sa ma gandesc, nu cred ca mananca cineva ceapa de foame dar asa era bunicul. A pus bila de argint in apa sfintita si mi-a zis sa astept pana maine. M-am dus acasa si am pierdut vremea pana ziua urmatoare. M-am trezit destul de tarziu fata de ora la care ma trezeam de obicei, dar nu era prea tarziu sa mananc ceva si sa merg la bunicul meu acasa. Am vrut sa ii zic mamei sa imi faca ceva de mancare dar nu era acasa. Eram singur. Imi fac repede un sandwich si plec spre bunicu. In fata usii sale, era plin de lumanari. Nici la biserica nu mai vazusem atatea lumanari. Bat la usa si imbracata in negru, cu lacrimi in ochi, imi deschide mama. Stiam ce s-a intamplat de cum am vazut-o. Tatal ei a murit. A fost cea mai trista zi din viata mea. Stiam ca avem un suflet de eliberat, si el tocmai plecase pe alta lume. Ma duc sa il vad in sicriul in care era pus si sa ii zic ultimele cuvinte. Termin repede discursul meu trist si ma decid ca imi trebuie putina liniste. Asa ca ma gandeam sa ma duc in parcul din spatele blocului unde ma duceam in fiecare zi sa ma dau in leagan cu bunicul meu. In timp ce ma indreptam inspre usa, zaresc prin multimea de oameni, o femeie care semana perfect cu sufletul pierdut. Cu privirea in jos si cu un zambet pe buze, dispare rapid din fata ochilor mei. O furie mare ma cuprinde in acel moment, ma duc la bucatarie unde era bila de argint, o iau si plec spre acea casa bantuita. Am fugit ca la olimpiada pana acolo. Ajung mai repede ca orice in acel loc de unde incepuse totul. Imi fac curaj si intru in casa unde avuse loc ritualul. Verific la parter, nimic. Urc la etaj, nimic. Cobor scara care ducea in pod, ma urc si probabil stiti ce am gasit, exact, nimic. Nu puteam sa cred ca nu era nimic in acea casa. Pentru moment am crezut ca am gresit casa pana cand vad o mana care iesea dintr-un dulap care era pe coridorul dintre baie si scari. Mi-am dat seama ca este o intrare secreta ca in filme acolo, asa ca nu aveam nimic de facut decat sa ma duc sa verific. Am dat dulapul intr-o parte si era acolo. Usa care ducea spre subsolul casei unde acea femeie facuse un ritual. Cobor incet scarile rupte care scartaiau si ajung cu picioare pe piatra rece care acoperea podeaua subsolului. Povestile bunicului erau adevarate. Era o masa in mijlocul camerei pe care era un desen facut din oase si cu un copil putrezit pe masa. Am luat o pauza si am vomitat cand am vazut acel lucru oribil. Dupa am scos bila din buzunar si am asteptat sa se arate sufletul femeii. Aveam o singura lovitura si nu imi permiteam sa o ratez. Am ramas calm si totusi aveam o frica in mine. Imi era teama ca daca o sa ratez, probabil o sa sfarsesc ca bunicul meu. Am asteptat 10 minute si nimic nu venise. Asa ca am strigat "Arata-te". Un vant puternic si foarte rece imi trece pe la picioare si o umbra se arata in oglinda din coltul camerei. Am vrut sa arunc bila dar stiam ca nu o sa se intample nimic deoarece eu trebuia sa arunc bila direct in suflet. Clipisem si umbra din oglinda disparuse. O voce imi soptea in urechea stanga de la spate. Ma intorc cu o reactie incredibila si lovesc cu bila. Era fantoma, o nimerisem direct in cap. A zburat cateva secunde prin subsol si s-a trantit cu fata de pamant, unde s-a ridicat in genunchi si a inceput sa tipe. Corpul ei disparea incet si se indrepta in jos. Dupa ce corpul ii disparuse complet, a explodat si un intuneric cuprinsese toata camera. Fara sa imi dau seama, am inchis ochii pentru o secunda si apoi dupa ce i-am deschis, m-am trezit la mine in pat cu mama langa mine care statea pe un scaun si imi tinea mana pe frunte. Am intrebat-o ce s-a intamplat si ea mi-a zis ca absolut nimic. Cred ca stia ceva dar nu voia sa imi spuna. Si acum dupa ce am terminat de scris aceasta poveste, inca ma intreb daca nu a fost doar un vis pe care l-am avut cand am fost bolnav cu temperatura mare, dar sigur nu a fost. Noaptea inca visez acea femeie si ii aud tipetele de ajutor.