Ganduri ametite

Oare, de ce tocmai mie?!

Este toamna. Jumătatea lunii octombrie.
Vremea mohorata se arata încă din zorii zilei. Ploaie măruntă, bogata în parfum de toamna. Vântul adie ușor un aer cald printre picăturile limpezi, ce parca prevestesc ziua tocmai bună de a scrie.
Mohorât sunt și eu. Sunt un aspru critic al stărilor interioare ce probabil provin din prea multe ipoteze  sufletești. Frământări, vârtejuri și amestecuri îndoielnice abunda parca într-o ceașcă de cafea. Chiar asa, cafeaua de astăzi nu m a surprins. Aroma și crema nu m au trezit. Le am vazut, dar nu am savurat licoarea scurta. Întocmai cu dilemele mele interioare, rareori Poate ca într un final voi afla răspunsul, sunt ferm convins de acest rezultat neviciat.

De prânz, nimic notabil.

Tocmai în aceste clipe, când scriu câteva rânduri, se apropie seara. S a întunecat. Este ora sapte fără douăzeci de minute. Ploua marunt iar vrabia viu colorata doarme alaturi de alte doua surori. Va fi usurata de ploaia măruntă și calda. Sper sa fie o noapte calda.
Este a treia vrabie pe care o găsesc fără suflare. Primele doua, mici și gălăgioase, acele vrăbii ce te mustra cu ascutitul lor ciripit atunci când îți cumperi covrigi și te mustra dacă nu le dai și lor zeciuiala. Aceasta pasare,  viu colorata, cu nuanțe de galben, verde, albastru și bleu sau mov, cu un  predominant penaj negru, odihnea la un colt al clădirii din strada Invingatorilor.

De îndată ce mi au sărit în ochi penele strălucitoare, nu am ezitat, și parca ușurat ca nu va fi singura la locul stiut doar de mine, am ridicat o și am plecat ușor grăbit parca sa ii fac cunoștință cu surorile ei.
O data ridicata, cu grija și ușor ținută în palmele mele calde, instinctul meu, parca orbit de frumusețea ei m a îndemnat sa ii apas ce câteva ori pe piept. In zadar...
Am săpat atât cât știu, nici adânc dar nici la suprafata, am așternut-o parca pe un pat al veșniciei. Am anunțat surorile de venirea ei, după care, cu grija dar hotărât, am adus pământul acolo unde ii este locul, iar mantia călduroasă ii acoperi penele vii.

Și scriu, și vreau sa scriu mai mult. Și ma întreb de ce sa vad ceea ce alții nu vad? Sunt un fariseu greu de vindecat. Canonul trebuie sa fie aspru.
Voi mai avea multe întrebări și îmi doresc sa găsesc răspunsul o data și odată.