Te rog iartă-mă!

Miracolul...

Din perspectiva lui Adam:
Mă ridic și spun tare
- Din cauza acelui blestem!
Spun tare
- Ce blestem?....
Spune Bella tristă
- Din cauza acelei femei care ne-a blestemat,copilul este nevinovat la fel și Ada,sunt nevinovați!
Strig
- Ce blestem???
Spune mama ei
Doctorul vine din nou
- Adam....
Vrea să zică ceva dar un plâns de copil îl oprește din a vorbi
O asistentă îl cheamă și intră repede înapoi
Mă așez pe scaun și după câteva minute aud pași care vine spre mine
O asistentă spune
- Felicitări,aveți un băiat sănătos
Spune și mă ridic după scaun
Mă uit la el și îl iau ușor ,ușor în brațe.
- Ada?Ada cum este?
Spun
- Îmi pare rău ,nu a supraviețuit.
Fața mi se schimba total
Mă întristez înapoi
Asistenta spune
- Trebuie să iau copilul pentru a mai vedea
cum este
Îl dau ușor și mă așez înapoi pe scaun și mă uit în jos
- Adam, gândește-te la miracol,copilul trăiește,este un miracol.
Spune Matei
Nu ii răspund
Trece 15 minute.
Nu mai știu nimic de Ada
Băiatul nostru trăiește.
Ada vreau să primesc vesti bune despre tine,haide prințeso.
Doctorul vine in fugă și spune
- trăiește!
Spune și mă ridic repede de pe scaun și merg in sala unde a fost dusă după operație.
Intru și o văd pe Ada care inca dormea.
Merg ușor către ea și spune doctorul care intra și îi pune perfuzie.
- Trăiește,este un miracol,Adam...?
Mă uit către el ca să continue
- Am auzit despre blestem,oare crezi că a fost blestemul?
- A fost
Spune tata care intra și el
- Acel blestem a fost rupt când vrăjitoarea a văzut că va iubiți foarte mult și ca nici un blestem nu va poate despărți
- Acum acel blestem nu mai exista nu?
Spune mama ei
- Nu mai exista,este un miracol,chiar și vrăjitoarele au inima.

***
Eram lângă Ada
Ii țineam mana in mâinile mele.
Încă nu s-a trezit.
Este bine doar trebuie să se trezească.
Asistenta intra și spune
- Mă scuzați că vă deranjez dar ce nume doriți să aibă copilul?
- Vreau să se trezească înainte
Spun
Dă din cap că ok și iese afară .
Trece 15 minute și eram doar eu in camera,restul sunt pe hol
Ada dă se trezească
Mă ridic și spun
- Ada....
- Unde sunt?
- La spital...
- Copilul??!!!!!....
Încearcă să se ridice dar spun și se așează înapoi
- Avem un băiat sănătos
- Trăiește!!?
Spune printre lacrimi
- Daaa
- Blestemul....?
- Ai aflat?
- Mi-a spus Hunter...
- Blestemul a fost,ați....
- Am murit??!?.....
Spune speriată
- Liniștește-te...,a fost un miracol....,amândoi trăiți
Spun și ii sărut mâna
Atunci intra ceilalți și asistenta cu copilul.
Se ridic mai sus și îl ia în brațe.
Îl sărută ușor pe frunte..
Ne uitam unul la altul și după o sărut pe frunte.
- Fata mea...
Spune mama și o sărută pe frunte ușor
- mă bucur că ești bine,Ada
Spune tata
- Ne bucuram Ada că ești bine
Spune Matei in numele tuturor
- Deci,cum îl numiți pe micuțul acesta
Spune Bella ca o fetiță și drăgălaș în același timp.
Mă uit la Ada și după ea la mine
Ii fac semn să aleagă ea
- Se va numi.....Sebastian Williams
Spune ea zâmbind spre mine și eu ii zâmbesc ei.
-Este perfect
Spune toți

Am mers,după ce au plecat ceilalți acasă,la doctor să îmi vadă mână,am pus doi oameni să stea de paza;am mers la doctor:
- Cum este?
După ce mi-a făcut analize și toate chestiile alea.
- Nu prea bine
- cum adică?
- Ți-o poți mișca?
Întreabă și încep să mi-o mișc puțin
- va trebui să mai stai cu ea in ghips
- iarăși?
- da,azi este 22 decembrie,iar tu trebuie să stai cu ea toată luna asta
- Toată ?
- Da Adam
Ada a născut la ora 18:45 ,pe data de 22 decembrie.
Doctorul (Frank îl chema)îmi pune mana in ghips și după ies din cabinet și merg la Ada.
- Ce ai pățit ?
Mă întreabă in timp ce hrănește copilul
- trebuie să stau din nou cu ghipsul.
- acum ești bine?
- Sunt bine,tu Ada?
- Eu sunt bine, speriată puțin.
- Nu ai de ce , prințeso, ai trecut peste blestem,noi doi am rupt acel blestem, împreună.
O sărut
- Avem un băiat frumos,sunteți bine și mă bucur și va iubesc mult..
- și noi te iubim mult.
Spune
S-a adus încă un pat pentru mine, demult.
Deoarece vreau să aibă locul ei, spațiul ei și să se relaxeze.
Am născut un băiat sănătos,blestemul este rupt,ea trăiește,vreau să o văd și pe ea și pe fiul nostru ,fericiți..
Copilul a fost dus la maternitate iar Ada a adormit.
O sărut pe frunte și mă așez în patul meu.
Nu vreau să o las singură!
Nu o mai las singura deloc.
Adorm.....
Nu eram singur daca aveam un vis dar părerea prea real într-un fel:
Ada nu a supraviețuit la naștere doar copilul.
Trece 5 ani de la moartea Adei
Mă simțeam foarte Rău,mereu copilul îmi aduce aminte de ea...

Atunci mă trezesc ca dintr-un coșmar.
Mă uit la Ada și văd că doarme.
Respir greu.
Ma ridic din pat și îmi iau telefonul in mână
Mă uit la ceas.
Era ora 7
Ada mai trebuie să stea vreo 3 zile.
Ada dădea să se trezească.
- Neața
Spune ea și se ridică ușor din pat și o îmbrățișez.
- Ești bine?
Îmi spune ea ușor
- Da,doar că vreau să te țin în brațe,nu te-am ținut multe luni
Spun
Mă îmbrățișează și zâmbește
Atunci intra asistenta cu copilul
Ada îl ia iar asistenta iese afară.
- Te-ai obișnuit ca mama deja,mă bucur
- Da m-am obișnuit,iar tu ca tata
Spune și zâmbește
O sărut ușor pe frunte
Trece 3 zile:
Am ajuns acasă.
Toți ne-au întâmpinat cu brațele deschise.
Desigur nu este sfârșitul poveștii noastre.
A trecut 1 săptămâna.
Nu este obositor, încă, să fii părinte.
Chiar îmi place
Copilul nu prea plânge și când plânge mă bucur că îi aud vocea.
Am stat și pe acasă puțin mai mult dar aveam treburi.
Chiar daca poate ne-am grăbit cu un copil, nu mi se pare că ne-am grăbit,bine,aceea doctoriță ne-a c-am mințit că nu va putea avea Ada copii,iar acest lucru trebuia incercat,nu m-am așteptat că vom avea un copil,dar mă bucur că avem și că suntem într-un fel tineri părinți.
Nu e bine să fii părinte de la 18 ani,in sus da poți fii dar la 18 sau în jos in alte familii nu e prea ok.
Ada stătea cu copilul mereu
Edward cu Emma au venit să ne felicite la fel și ,Anne cu Tomas(Tom), Noah, Christian,Brianna,Jasmine,Amalia, Erik, Roberto,Kira,Denisa,Alin și Nick cu Iza.
Și părinți lui Edward au venit să ne felicite
Abia a inceput aventura:))