Rătăcind prin infern

Capitolul I

    Nu știu cum să încep.. De fapt, nu este chiar  începutul, mai degrabă sfârșitul. Ceea ce a dus la persoana mea din prezent. De o vreme am uitat cine am fost odată, azi mă simt goală pe dinăuntru, ca un suflet rătăcitor îngropat în trecut.

  Din nou același vis. Coșmarul ce mă trezește din somn în fiecare noapte. Îmi simt corpul rigid și respirația greoaie, sacadată, auzindu-se ca un ecou în camera goală și răcoroasă. Îmi revine în minte imaginea lui, acea seară. Din nou și din nou. Îi simt căldura, mâinile aspre care mă cuprind, sărutându-mă și spunându-mi că totul o să fie bine. Pff.. Doar amintiri.

   Din ziua aia nu m-am mai regăsit, am devenit cu totul altă persoană, chiar ciudată pot spune. Mă chinui zi de zi să șterg imaginile chinuitoare care mă posedă, dar fără rezultat. Nu pot uita, e ca și cum ceva a pus stăpânire pe mintea mea, nu îmi dă pace. El nu îmi dă pace. Sentimentul de vinovăție mă cuprinde din ce în ce mai mult, nedându-mi șanse spre îmbunătățire. Închid ochii și un sentiment de euforie și teamă mă acaparează profund. Mă lupt să conștientizez și să înțeleg stările prin care trec. Incep să transpir, respirația îmi devine sacadată, o stare de slăbiciune și greață ce nu îmi dă pace.

- Kate. Kate!!
  Revin la realitate complet dezorientată și mă trezesc pe aceeași canapea prăfuită, ce îmi este ca și cămin timp de aproape un an. Oftez ușor, dar totuși ecoul se aude puternic  în încăperea mare și albă. În fața mea cu aceeași privire îngrijorată dar și severă, stă domnul psiholog..sau Collin cum ne-am familiarizat. Aceleași întrebări de fiecare dată. Ce s-a întâmplat în ziua aia? Cum te simți? Au dispărut coșmarurile?..
   Adevărul e că nu vreau să uit. Nu vreau să îl uit pe el. Îmi aduc aminte ultimele sale cuvinte, felul cum mă privea, mâinile sale calde care mă făceau să tresar la fiecare atingere. Parcă a fost doar un vis, un vis frumos. Fără sfârșit.

- Gata ședința? Întreb tremurând din cap până în picioare, cu privirea încețoșată, încercând să îl disting pe Collin din cauza soarelui puternic ce se așterne în încăpere.

- Dacă asta vrei, atunci e gata. Vorbele sale calme mă fac să mă simt în siguranță..imi doresc să îi spun toate gândurile mele întunecate, ascunse în întunericul ființei mele, dar simt un blocaj de fiecare dată când vreau să fac un pas înainte. Are răbdare cu mine, așa este el. Îl cunosc de atâta timp, însă tot nu am curajul să mă deschid complet. Asta este una dintre  trăsăturile mele de caracter cu care mă confrunt de când mă știu. Asta sunt eu. Defapt...cine sunt eu?!