23 septembrie - Taegyu [ Oneshot ] ✔️

23 Septembrie

Beomgyu deschise ușa dormitorului și merse tiptil până la patul lui Taehyun, lipindu-și mâinile reci de obrajii acestuia, trezindu-l instant.

- Când am spus că mă poți vizita oricând vrei nu m-am referit la asta, mormăi băiatul blond, întorcându-se pe partea cealaltă și căscând, vizibil nedorind să-și părăsească patul.

- O haide, nu e atât de rău, mai ales că fac o treabă mai bună decât alarma ta, spuse brunetul arătând cu degetul spre telefonul de pe noptieră, care suna de ceva vreme.

- Oprește-o pentru mine, te rog, îi aruncă Taehyun peste umăr înainte să intre în baie.

°°°

- Ai ajuns, constată Beomgyu de pe leagănul roșu din parcul pe care îl frecventau din copilărie.

- Scuze pentru întârziere, dar m-a ținut mama să țin micul dejun, se scuză Taehyun așezându-se lângă brunet, făcându-și vânt pe leagăn, lăsând aerul să-i ciufulească părul auriu.

- Cadou, zise dintr-o dată Beomgyu întinzându-i un bilet pentru un carnaval care avea loc în acea seară.

- Pentru? Vei fi și tu acolo, nu? îl atacă pe brunet cu întrebările.

- Desigur că voi fi, îi răspunse Beomgyu ridicându-se de pe leagăn. Ne vedem atunci, îi spuse blondului făcându-i cu ochiul, provocându-i o roșeață pe obraji.

°°°

Aglomerație. Oameni fericiți care râdeau împreună cu partenerul său. Tarabe luminoase și baloane multicolore care umpleau mâinile copiilor.

Taehyun se strecură printre masele de oameni, căutându-l pe Beomgyu cu privirea. După câteva minute de uitat în jurul lui, acesta îi trimise un mesaj. Nici un răspuns.

- A uitat de mine? întrebă blondul cu voce tare, dezamăgit de lipsa de răspuns al celuilalt.

- Cine ar uita de un băiat atât de atrăgător ca tine? întrebă o siluetă puțin mai înaltă decât Taehyun, îndreptându-se spre el și oferindu-i o floare.

- Prietenul meu. Mi-a promis că va fi aici. I-am trimis și un mesaj, dar nu a răspuns. Deci cel mai probabil a uitat, îi răspunse Taehyun.

- Dă-i cinci minute, mai mult ca sigur va ajunge, spuse băiatul cu perucă roșie și vopsea albuie pe față, zâmbindu-i încurajator.

Mai cinci minute, gândi Taehyun privind cum băiatul se depărtă. Cinci minute, după putea pleca acasă.

- Îmi cer scuze pentru întârziere, spuse Beomgyu gâfâind când ajunse lângă el. Trebuise să abandoneze toate florile în brațele lui Yeonjun, să-și dea jos peruca și să încerce să scape de toată vopseaua de pe față, toate astea în cinci minute. Mai mult ca sigur încă exista câteva pete albe de vopsea pe fața lui, dar spera că Taehyun nu va observa.

- În sfârșit! Am murit de plictiseală! exclamă Taehyun la vederea brunetului.

- Atunci vrei să te duc undeva mai puțin plictisitor? întrebă Beomgyu.

- Uimește-mă, fu răspunsul simplu al băiatului înainte de a se lăsa tras prin mulțime până la roată.

S-au urcat amândoi într-o cabină, fiind practic lipiți unul de celălalt. Era liniște, una confortabilă.

- De ce sunt atâtea inimi peste tot? Nu suntem în 14 februarie sau ceva de genul, spuse Taehyun când cabina ajunse la o înălțime considerabilă de pământ, iar carnavalul devenise doar o priveliște luminoasă de dedesupt.

- Azi e 23 septembrie, mai exact ziua în care îți săruți crush-ul. Așadar, pot să te sărut?

- Da, șopti Taehyun, încă procesând întrebarea.

Beomgyu îi dărui un zâmbet micuț înainte să-și unească buzele cu ale lui într-un sărut timid, lăsând toate sentimentele lui ascunse să iasă la iveală prin acel gest.

Sfârșit