Queen of Darkness

Capitolul 3

    Vocea puternicã sparge atmosfera liniștitoare, piticul din capul mesei se ridicã fãcând câțiva pași spre mine. E mult mai înalt decât aș fi crezut cã poate fi un pitic:

    - Hm, Xena spui? Mulțumesc. mă fixează cu privirea.

    Hotărăsc să mă comport cum trebuie, deși nu înțeleg de ce îmi mulțumește. Îi răspund pe măsură, vrând să îi arăt prin vorbe, ca mai apoi prin fapte că m-a deranjat remarca sa.

    - Pentru ce îi mulțumești unei femei inutile? ochii mei îl săgetează.

    - Xena, taci odată! vocea iritatã a lui Gandalf rãsuna în toatã casa micuțului hobbit.

    Deși el tuna și fulgera, se pare că doar restul companiei îl asculta. Pentru că eu și arogantul din fața mea purtăm o discuție prea serioasă pentru a-i da atenție și lui.

    - Mi-ai salvat viața.

    Ochii mi se măresc considerabil și simt un gol imens în stomac. Nu suportam sã aud aceste cuvinte, nu reușeam sã le înghit. Îl privesc scurt, fața sa netrazmițându-mi nimic. Nu mi-l amintesc.

    *** Îl urmãresc de câteva zile, am reușit sã îl rãnesc, dar nu sã îl omor. Știu cã nu a avut timp sã îsi cheme viermii, dar cum ies din pãdure rămân uimitã. Câteva duzini de orci atacă o mânã de pitici. Orcul rânjește nebunește la mine, provocându-mã sã strâng mânerul sabiei și mai puternic.

    - Nu ești în stare de nimic, ei vor pieri din vina ta. Simțiți? Duhnește a teamã, duhoarea pe care și tatãl tãu o avea când a pierit. I-am ușurat viața, decât sã vadã în ce hal este propria sa fiicã!

    Știu cã mă provoacã, dar nu pot suporta.

    - Am sã te omor!

    Mă nãpustesc asupra lui lãsându-i o micã tãieturã pe braț. Continuăm sã ne luptãm, dar în zadar. Sunt prinsă și legatã strâns laolaltă cu piticii. Toată furia pe care o aveam nu m-a ajutat.

    Acum, se plimbă mândru prin fața mea, iar eu trebuie să-i ascult prostiile.

    - Am doua podoabe, care mai de care. Thorin fiul lui Thrain, fiul lui Thror, și Xena, fiica, oh da, nici mãcar nu știi cum îl chema, ce pãcat. Vrãjitorul acela nu îți poate spune, dar eu da. În schimbul a ceva mic și insignifiant, puterea ta.

    - Niciodatã! rostesc tare și clar.

    - Nu te grãbi, Xena! Mãrim miza, viața lor în schimbul vieții tale. Ce spui? Vrei sã piarã și alții din vina ta?

    Nu stau mult pe gânduri. Deși nu îi cunosc pe acești pitici nu vreau să pățească ceva din vina mea.

    - Accept... spun cu vocea stinsă.

    - Bravo, micuțo. Bravo. ***

    O bãtaie pe umãr mă readuce în simțiri.

    - Nu am nevoie de mulțumirile tale. Sã trecem la lucruri serioase. spun și mă așez.

    Amintirile din trecut îmi displac și-mi aduc o stare proastă de spirit. Analizez fiecare gnom în parte și trag concluzii.
    Îmi reiau postura specifică și presupun că această seară va fi amuzantă, cu multe contraziceri între mine și acest rege pitic.
    Încă sunt privită cu uimire. Gandalf îmi zâmbește larg, asta însemnând cã este mulțumit de rãspunsul meu.

    - Cred cã știți cu toții pentru ce luptãm? dăm cu toții afirmativ din cap, mai puțin Domnul Baggins.

    - Luptã? spune el bâlbâit.