Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 1: Cei patru supravietuitori

- Îmi poate explica şi mie cum dintr-o armată atât de numeroasă de vampiri am rămas numai noi patru? întrebă barbatul de culoare.

- Voi americani chiar sunteţi înguşti la minte! vorbi asiaticul suficient de tare încât să fie auzit foarte clar de cel vizat.

Bărbatul de culoare se oprise imediat în loc şi se întoarse furtunos spre asiatic. Zbuciumul provocat făcuse copilaşul din braţele sale să tresară.

- Ascultă aici chinezule! Singurul motiv pentru care am întrebat este că am fost pe teren şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu restul! Nu ştiu cum m-am pricopsit cu un bob de orez în spatele meu.

Asiaticul îşi arătă colţii crescuţi până la limită. Un mârâit îi părăsi buzele iar la doar o secundă distanţă acelaşi lucru se auzi şi din partea bărbatului de culoare. Rusul şi irlandezul săriră de îndată să îi despartă pe cei doi. Cu greu cei doi bătăuşi se depăratseră dar încă fiind pregătiţi de un atac furtunos.

- Concentraţi-vă pe afurisitul de plan! Dacă vă doriţi atât de mult o luptă o să vă luptaţi după ce totul este pregătit.

Bărbatul de culoare se împinse în irlandezul mult mai mic şi mai slab decât el chiar dacă asiaticul se liniştii. Rusul, văzându-i tentativa de eliberare se posta în faţa acestuia. Cu o privire plină de putere şi duritate privi ţintă în ochii negrii ai bărbatului mult prea mare.

- După ce finalizăm planul am să te bat eu însumi numai ca să te potoleşti!

Bărbatul imens de culoare recunoscu puterea şi pericolul pe care îl reprezenta cel din faţa sa. Plecă capul în pământ şi începu să legene copilul din braţle sale care dădea semne de trezire.

Cei patru reluară drumul prin pădure dar de această dată sub o altă formă. Rusul conducea, americanul era imediat după el, irlandezul şi asiaticul.

- Am rămas doar noi pentru că restul au fost ucişi fie în timpul eclipsei de lună fie după. Comandantul vârcolacilor a ordonat să fim exterminaţi până la ultimul. Tu pe unde ai fost de nu ştii mare lucru?

- Tamir mi-a oferit o parte din armata sa ca să atac Africa. Pe acel continent nu sunt atât de mulţi vârcolaci iar din cauza soarelui am fost reduşi aproape la nimic. Doar eu am reuşit să scap.

- De ce nu ai atacat în timpul nopţii? întrebă irlandezul.

- Noaptea fiecare dintre puţinii vârcolaci, care apropo sunt foarte puternici, avea de partea sa câteva vrăjitoare. Când am făcut un atac de probă au fost ucişi toţi cei trimişi. Ziua se odihneau iar noaptea păzeau. Voi?

Primul care vorbi fu rusul.

- Eu am făcut parte dintr-o armată care ar fi trebuit să atace Moscova. Este oraşul meu natal deci am fost pe post de călăuză. Cumva vârcolacii au ştiu că vom fi acolo şi ne-au oprit. Am fugit în munţi unde m-a prins o avalanşă. Am rămas prins sub zăpadă câteva săptămâni.

- Eu am făcut parte din armata care apăra sediul central, vorbi irlandezul.

- Şi ai scăpat?! se miră asiaticul.

- Ce pot spune? Norocul irlandezului! Tu?

- Armata din care am făcut parte ar fi trebuit să cucerească Tokio. Ca să ajungem acolo a trebuit să ne urcăm în avioane iar eu am întârzâiat la îmbarcare. Avionul a decolat iar când era deasupra Pacificului s-a produs o defecţiune la unul dintre motoare. Înainte de a se putea face ceva întregul avion luase foc.

- Cu alte cuvinte noi suntem cei patru supravieţuitori, mormăi din faţă rusul.

- Cei patru care trebuie să echilibreze balanţa! completă din spate asiaticul.