Act like you love me (boyxboy)

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟰𝟬

     Îmi lipesc spatele de podea, privind tavanul. La orice m-aș fi așteptat — dar de parcă soarta se juca cu mine, mă privea cu satisfacție cum mă învârtea pe degete. Toate posibilitățile din lumea asta  Dar numai nu asta. Zander, bărbatul cu care eu mă culcasem, care mi-a sucit mințile într-un mod pe care nu voiam să-l admit, era aceeași persoană pe care o căutasem disperat atât de mult timp. Singurele persoane care au reușit să îmi intre atât de mult pe sub piele, erau de fapt o singură persoană — Zander Blackmore. Doar gândul îmi făcea stomacul să se strângă dureros. Dumnezeule, ce i-aș face bărbatului ăsta.

     Trebuia sa fiu nervos. Eram nervos. Dar mai mult pe situație, decât pe el. Acum câțiva ani a plecat fără nici un cuvânt, iar când s-a întors, a ascuns adevărul despre cine este. Toate pentru ce? Nu știam ce fel de motive avea, dar nu găseam nici unul suficient de bun încât să-mi explice.

     Am așteptat atât de mult timp doar la o șansă de a îl revedea — dar niciodată nu m-am gândit ce naiba aș face dacă chiar l-aș revedea. Ideea de a afla ce face, ce s-a întâmplat cu el, unde este, părea atât de departe, încât speranțele mele au fost mai mult trase de păr. Nu am crezut niciodată că eu chiar îl voi găsi pe bune.

     Aveam atât de multe întrebări pentru el, dar acum simțeam că nici nu mai știam cum să i le pun. De ce naiba a plecat brusc? De ce nu mi-a zis nici un cuvânt? De ce nu a încercat niciodată să mă contacteze? De ce ascundea atât de multe? De ce era mereu atât de tensionat? De ce mi-a făcut o promisiunea, dacă nu s-a ținut de ea? 

     Și în urmare — de ce naiba, chiar dacă a știut că eu îl caut pe el, Zander niciodată nu mi-a zis cine este?

     Eram nervos.

     Pentru asta, chiar eram nervos.

     Ce l-a oprit din a-mi zice adevărul? I-a plăcut atât de mult să-și bată joc de mine? I-a oferit satisfacție să mă vadă atât de confuz?

     Telefonul îmi vibră scurt, iar privirea îmi fuge, văzând notificarea de la Andre pe ecran. Apuc telefonul și indiferent de mesajul pe care mi l-a scris, nici nu mă obosesc să îl citesc, îi răspund simplu cu un "Du-te naibii cu tot cu minciunile tale". O blochez, iar cu asta conversația era încheiată. Avusem dubiile mele și la început că a fost fals ce a zis blonda, dar acum eram sigur că e doar o idioată. Nu vreau să-mi bat capul mai mult decât este necesar. 

     Îmi trec degetele prin păr, oftând lung. Nu puteam găsi nici un motiv bun de ce el a ascuns faptul că este cine este pentru atât de mult timp. Nu a avut doar un singur moment oportun pentru a-mi zice adevărul, ar fi putut orișicând să-mi zică că el este Andres. 

     De ce a tăcut însă?!

     Aș fi vrut să-l întreb de ce a făcut asta, dar în același timp eram supărat pe el și nu voiam deloc să vorbesc cu el. Știindu-i personalitatea cu care am avut de-a face în ultimul timp, nu m-ar mira să aflu că luase totul precum o glumă, un fel de provocare ca să observe cât timp îmi va lua mie să observ — lucru care mă călca pe nervi mult prea tare.

     Zander, când te văd următoarea dată, nu știi ce îți fac.

     Telefonul îmi sună de data aceasta, iar eu îl ridic, așteptându-mă la numele blondei pe ecran. Rămân destul de mirat când realizez că era dosr secretara regizorului, parcă puțin speriindu-mă faptul că m-a sunat. Îi răspund, ducând telefonul la ureche.

       — Numai nu-mi zi că avem filmări azi, sunt primele cuvinte pe care le zic atunci când îi răspund. 

       — Aș fi preferat să te sun pentru asta, în schimb, Ajax. Nu o să avem filmări, nici azi, nici mâine, probabil nici luna viitoare.