Refugiul [Pauză]

Capitolul 6

Ryder

Dormitul pe un pat este ciudat.

Dormitul pe cearșafuri egiptene din mătase și perne pufoase este îngrozitor. După toți acei ani petrecuți în Irak, gândindu-se la locurile primitive în care ațipise, uneori acoperit de noroi, alteori de sânge, în timp ce se lupta să rămână în viață chiar și în somn, tot ce este mai mult de o simplă pătură constituie un exces pentru el.

Și căldura. Căldura unui alt trup gol, așezat lângă el. Brațele femeii se înfășoară în jurul mijlocului său și capul îi se așează pe piept, deasupra inimii. Nările sale sunt inundate de un parfum dulceag, excesiv și, brusc, totul este prea mult pentru el.

Ryder se ridică în șezut, trăgându-și corpul la marginea patului. Ochii lui cutreieră încăperea, asimilând pereții de culoarea lavandei, paravanul pliabil cu model japonez, de care sunt agățate o pereche de poante din mătase, corsetele și tulurile multicolore, împrăștiate pe trei suporturi de haine, trofee din viața femeii pe care abia o cunoaște, în ciuda faptului că își petrece în mod frecvent nopțile alături de ea.

   — Întoarce-te lângă mine. Spune Giselle adormită.

El coboară din pat și picioarele îi se scufundă în covorul din blană alb.

   — Trebuie să ajung acasă, să-l verific pe Colonel. Mormăie, recuperându-și hainele de pe podea.

Femeia se întinde ca o felină leneșă. Mișcarea face ca așternutul din damasc să alunece de pe ea, dezvăluindu-i pieptul dezgolit și brațele suple.

   — Sunt sigură că animalul mai poate aștepta câteva ore.

Ryder îi întoarce spatele, trăgându-și boxerii, însă se oprește din îmbrăcat când îi simte unghiile ascuțite de-a lungul spatelui său.

   — Ești timid, brusc și dintr-o dată? Îi șoptesc buzele ei în ureche. Aseară cu siguranță nu ai fost.

El se înfiorează, corpul răspunzându-i la nevoia carnală, primitivă pe care nu și-o dorește în acel moment. Se întoarce cu fața înspre femeie, îndepărtându-i cu blândețe mâinile de pe el.

   — Ce-ai zice să facem un duș împreună? Giselle surâde seducătoare.

   — Nu e o idee bună. Spune el, îmbrăcându-și restul hainelor.

   — E o idee la fel de bună ca și noaptea trecută. Mărturisește ea.

Ryder admiră femeia atrăgătoare cu care a împărțit patul, deși și-a promis că nu o va mai face. Nu ar mai sta pentru niciun moment în plus și, deși se simte îngreunat și murdar, se va spăla acasă, în intimitatea lui, ferit de privirea flămândă a acesteia.

   — Asta trebuie să înceteze, Giselle.

Femeia se întinde înapoi pe saltea, în fața lui.

   — Întotdeauna spui asta. Murmură ea pe un ton provocator. Și întotdeauna te întorci.

El își încheie zgomotos jacheta, într-un gest definitiv. Giselle chicotește fără amuzament.

   — Știi unde e ieșirea. Zice aceasta, acoperindu-și trupul gol cu cearșaful.

Un minut mai târziu, Harley a sa se avântă în traficul lejer al orașului.

Este o dimineață de Sâmbătă însorită, ultimele adieri calde de vânt întârziind să dispară. Lui Ryder i-ar plăcea să se bucure de atmosfera plăcută, dar vorbele ei îl acompaniază pe toată durata drumului către apartament.