Refugiul [Pauză]

Capitolul 4

Mia

Între despachetat, realizat planuri de lecții și organizarea noii sale locuințe, weekend-ul Miei trece cu repeziciune.

În dimineața zilei de luni, se trezește devreme și urmărește cum cerul explodează în nuanțe sidefate de galben și portocaliu, în timpul răsăritului. Își spune că va fi o zi bună. Trebuie să fie zi bună.

Parcarea școlii este plină, în ciuda faptului că ajunge acolo la 7:15. Pe holuri domnește haosul. Elevii sunt agitați, au obrajii arși de soare și rânjete șucare pe față, în timp ce se îmbrățișează strâns unii pe alții.

În ciuda nervozității sale, Mia nu-și poate stăpâni zâmbetul de pe buze și continuă să avanseze prin aglomerația entuziasmată.

În cancelarie dă peste o harababură și mai mare. Profesorii se mișcă în grabă, coordonați, obișnuiți deja unii cu alții. Câțiva o salută în treacăt și, chiar daca încă nu le-a reținut tuturor numele, le oferă înapoi gesturi subtile din cap.

Mia își verifică orarul de pe panoul imens, afișat pe un perete întreg și își notează rapid clasele la care va preda astăzi.

Domnul Robinson preda foarte diversificat, de la clasele de boboci de a 9-a, până la anii terminali de a 12-a. Astăzi are 4 cursuri, apoi pauza de prânz, apoi ultima ora cu clasa personală.

— Neața, Colt. Vrei o cafea?

Ea tresare, vocea aspră a Natashei smulgând-o din gânduri. Mia își ridică privirea din agenda ei.

Profesoara de sport este îmbrăcată cu un echipament negru, mulat pe trup, și ridică sugestiv un termos către ea.

Mia consideră gestul ei straniu de prietenos.

— Da, te rog. Acceptă ea, deși băuse și acasă.

Natasha face rost de două pahare din plastic și toarnă conținutul din termos în ele.

— Ai emoții? O întreabă ea, întinzându-i paharul.

Mia ia o înghițitură din băutura fierbinte și imediat începe să se relaxeze.

— Puțin.

Femeia o fixează cu ochi întunecați, agili.

— Vrei sfatul meu? Ea nu așteaptă un răspuns. Nu înghiți rahat de la nimeni.

Profesoara dă pe gât tot paharul și îl aruncă cu precizie în gunoi de parcă ar fi dat la coș.

— O zi faină, texano!

Mia o urmărește cum se îndepărtează.

Trebuie să admită, îi place atitudinea intolerantă și dură a femeii și felul aprins în care se manifestă. De când ajunsese în Jim Thorpe, toată lumea o tratase cu nimic altceva decât cu grijă și politețe. Este revigorant să dea peste cineva ca și Natasha.

Clopoțelul sună, îndemnând elevii și profesorii să se pregătească pentru ore. Mia își adună lucrurile și se îndreaptă către prima ei clasă.

Și-a dat seama ieri, când făcea planurile pentru lecții că predatul propriu-zis nu va reprezenta o problemă. Trebuie doar să respecte curriculum-ul și să se asigure că lecțiile sunt interesante și interactive.

Socializarea cu elevii este altă mâncare de pește. Mia se simte al naibii de emoționată la gândul că se va face de râs în fața întregii clase, doar din cauză că nu face parte din localnici.