T

1.4K 86 6
                                    

Privirea lui este atintita pe Savannah, parca avertizand-o cu privirea, iar Savannah se uita la el cu o fata gen ''Nu te baga!'' .

Nu. Mai. Inteleg. Nimic. !.

''Va rog sa luati loc'' continua profesoara noastra zambitoare. ''Nu veti avea nevoie de caiete. Doar de lecturile pe care vi le recomand.'' spuse ea calma, inmanandu-ne fiecaruia cate 4 carti groase. ''Aveti de citit primele 10 capitole din fiecare carte, dupa care sa imi trimiteti un mail cu comentariul primelor 5 citite. Din fiecare carte, repet.''

Ma intorc cu fata la Luke si il intreb:

''Cum? Asta inseamna 40 de capitole de citit si 20 de comentat! Pana maine!''

''Te-am avertizat...''

''Da, dar...o sa fie asa la fiecare ora?''

''Din fericire, da!'' imi raspunde Savannah care probabil ne ascultase toata conversatia.

---------------^.^----------------

La finalul orelor, ajung in camera si ma trantesc imediat pe pat.

Toate orele s-au desfasurat la fel: scaune puse in cerc, fara caiete, atentie la ore si multe teme. Ce multe? O groaza!

''Prea mult de facut, nu?'' il aud pe Luke zicand.

Vine si se aseaza langa mine, punandu-si o mana pe spatele meu. Eu imi las capul pe el si oftez.

''O sa fie bine. Ne facem temele impreuna, dava vrei''

'' Ar fi minunat! '' ii spun și ii dau un pupic pe obraz.

" Bine! Tu citesti primele 5 capitole din fiecare carte, iar eu urmatoarele 5. La final, comentam impreuna. E bine asa? "

" Da! "

----------------^.^----------------

Luke's POV:

Dupa ce am terminat toate temele posibile am realizat ca este extrem de tarziu, dar noua ne este foame. Asta pentru ca nu am coborat la cina. Si sunt sigur ca nu am fost singurii.

''Luke.....cat este ceasul?'' ma intreaba somnoroasa mea Hope, care mai are putin si adoarme pe pieptul meu.

''E tarziu, Pisicuta. Daca ti-as spune, nu stiu cum ai reactiona.''

''Zi....daca e mai putin de 3 noaptea inseamna ca mai am destule ore de somn, deci nu te ingrijora.'' imi spune si se intoarce sa se uite la mine.

Ochii ii sunt pe jumatate inchisi si are pupilele dilatate, parul putin ciufulit si vocea ii este ca un fel de tors de pisica de la somn.

'' E 1:30. Iar mie imi e foame.'' ii spun, iar ea incepe sa rada. Are un ras contagios, asa ca incep si eu sa rad. ''Ma duc pana in bucatarie sa aduc niste biscuiti. Ma intorc imediat. Tu schimba-te in pijama pana vin, ok?'' o intreb si ma dau jos de sub ea si ducandu-ma in bucatarie.

Cand deschid dulapul cu gustari ( slava Domnului ca avem unul ) aud usa de la baie inchizandu-se si peste cateva secunde apa de la dus curgand. E Hope. Deaceea decid sa mai stau putin in sufragerie. Pun biscuitii pe masa si dau drumul la televizor.

''De ce treaz la ora asta?'' aud vocea subtire a Anastasiei si cand imi ridic privirea, observ ca este deja in fata mesei, luand un biscuite.

''As putea sa te intreb si eu acelasi lucru, dar sunt sigur ca raspunsul meu e mai bun.''

''M-a trezit apa curgand la baie. Tu?'' imi spune ea, punandu-si o mana in sold, asteptand un raspuns de la mine.

''Am invatat cu Hope.'' ii spun cat de nonsalant pot.

''Aha.....esti sigur? Adica voi chiar v-ati facut temele sau altceva? Jur ca daca o ranesti---''

''Mai usor, mami, ca nu mi-a facut si nu cred ca imi va face prea curand ceva.'' apare Hope in halatul ei mov de baie. Parul este putin ud si ondulat, iar genele par ca i s-au lungit de la apa. E minunata.

''Bine, dar ai grija....noapte buna!'' spune Anastasia suparata si se duce la ea in camera.

''Poti sa mai stai 3 minute aici?'' ma intreaba Hope. ''Ma duc sa ma schimb...''

Nu.

''Da...normal!'' spun, suparat pe subconstientul meu, care nu gandeste de doua ori inainte sa zica ceva.

---------^.^---------

''Esti gata?'' o intreb stand in spatele usii.

Ea o deschide imediat si se duce sa inchida muzica. Ea ar asculta muzica non-stop daca ar putea. Si asta e unul dintre motivele pentru care imi place atat de mult de ea. Observ ca poarta niste colanti roz si un tricou cu trei marimi mai mari, gri, cu....cum il chema....Curaj, Cainele Fricos. Arata asa....inocenta.

''Ce ascultai?'' o intreb, incercand sa imi golesc mintea de la faptul ca poarta colanti...

''5 Seconds Of Summer.''

''Aha....'She looks so perfect'?''

''Da! Stii melodia?''

''Normal. Mere. Uneori. Cu ceea ce simt.''

Serios, Luke? Mere? Sentimente? Cat de prost sa fii?

Chicotitul ei cristalin imi intrerupe gandurile. Vine si ma imbratiseaza, iar eu imi trec mana prin parul ei. Nu stiu de ce fac asta, dar imi place. Probabil pentru ca are parul cret. O simt oftand la pieptul meu si o impig spre pat.

''Hai sa iti zic o poveste.'' ii spun. Ea se uita mirata la mine, dar se baga sub plapuma si imi face semn cu mana sa ma asez si eu, iar eu incerc sa nu ma gandesc ca o sa fim singuri in pat, din nou.

Ma asez pe locul liber si ea isi pune capul pe pieptul meu din nou. Cred ca ii place. Mie sigur imi place. Incep sa imi plimb degetele pe bratul ei si simt cum i se face pielea de gaina si zambesc, dar continui sa spun ''A fost odata, ca nici o alta data, o fata pe nume....Margaret, care era inebunita dupa muzica. Visa la trupele sale preferate sau cantareti preferati. Cea mai mare dorinta a ei era sa ii intalneasca pe toti.''

''Pe toti.'' spune ea in soapta. O sa adoarma curand.

''Si cand se plimba pe langa lacul de langa casa ei, a vazut un pestisor de aur.''

''Uuuuu.....''

''Si dorintele ei au fost : sa isi gaseasca iubirea vietii, desigur (fetele astea...), sa ajunga ce voia ea sa ajunga si sa ii intalneasca pe toti cantaretii care ii placeau....One direction, Melanie Martinez....''

''Harry Styles..." sopteste ea, abia auzibil. Abia puteam sa imi controlez rasul.

Harry Styles? Serios Hope?

''Carousel...'' continua ea. Asa e mai bine. ''Luke...'' spune, dupa care ofteaza lung si ritmul respiratiilor se egalizeaza si imi dau seama ca adormit.

Ma dau jos de sub ea, ii pun capul pe perna, o sarut, dupa care ii spun: ''Noapte buna, Pisicuta.'' si ies incet din camera.

Nu stiu de ce....dar imi place prea mult de ea....atat de mult incat nu o pot lasa singura. Deschid din nou usa de la camera ei si ma asez langa ea in pat, iar in urmatorul minut am adormit si eu.

Internatul...(Luke Hemmings)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum