Extratereștrii și druidul spațial

Capitolul 1

De când eu și fratele meu geamăn ne-am născut, mama nu a mai fost aceași.
Țin minte că nu aveam voie să zâmbesc, să fiu nervoasă, să plâng sau să greșesc. Dacă făceai unul din aceste lucruri, puteai fi pedepsit. Trebuia să nu o facem să arate rău. Mereu ea era victima și ajungeam noi să o consolăm dacă noi pățeam ceva.
Când eu și fratele meu aveam 6 ani, a plecat cu iubitul ei și ne-a lăsat cu tata.

-Agnes, de ce îți părăsești familia? O întreabă tata , uitându-se la soția lui cum pleacă.

- Copii sunt prea gălăgioși și miros urât. Nici nu vroiam să fiu mamă. Vroiam să fac avort. Așa că plec înainte să fie prea târziu.

- Pleacă! Dar să ști că nu vei mai avea unde să te întorci.

- Nu mă voi mai întoarce.

Din fericire avem cel mai bun tată din lume. Ne-a crescut așa cum a putut.