Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 20 - Bella îi ia locul Marei și câștigă o sperietură regală

* * *
--- Ești perfectă ca întotdeauna, Liss, nu trebuie să îți faci atâtea griji. E doar fratele tău, încearcă Eric să mă încurajeze.
Mă privesc în oglindă și îmi mușc buza.
--- Ești sigur? îl mai întreb încă o dată.
Mă sărută ușor pe buze și se duce în spatele meu, astfel încât să se vadă și reflexia sa în oglindă. Mă mai privesc o singură dată. Una singură. Ce o să creadă Max când mă va vedea?
--- O să creadă că ești cea mai frumoasă soră pe care ar fi putut să o aibe.
--- Am vorbit cu voce tare? spun şocată, iar râsul cristalin al prințului îmi inundă urechile.
Revin la problema mea, privind oglinda. Port o rochie bleu-gri dintr-un material puțin lucios. Este mulată de la talie în jos, venind până deasupra genunchilor, iar în partea de sus este mai mult material, astfel încât să pară că ar fi de fapt o bluză și o fustă. Pe talie are cusute mici perle, la fel ca pe decolteul în formă de trapez. Mânecile sunt trei sferturi, ușor încrețite la umeri. Am asortat-o cu niște pantofi de un alb-sidefiu cu vârf ușor ascuțit, iar ca cercei am ales unii lungi, cu o perlă pe lob, iar alta jos, care să-i mențină drepți. Părul îmi este prins într-o parte, câteva șuvițe răzlețe încadrându-mi fața, iar buzele îmi sunt date cu un gloss transparent. Ating absentă micul rubin de la gât și mă întorc cu fața la consortul meu.
El a ales o pereche de blugi strâmți negri, o cămașă roz ale căror mâneci le-a suflecat și niște bascheți negri. E sexy ca întotdeauna, mai ales cu freza lui ușor ciufulită de băiat cuminte.
--- Îți place ce vezi, iubire?
--- Mhm, mormăi, privindu-l intens în ochii verzi ca jadul și sclipitori ca smaraldul.
Începe să chiotească și îmi înconjoară talia cu o mână, iar cu cealaltă mă apucă de mâna dreaptă, împletindu-şi degetele cu ale mele.
--- Ești cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată. Și sunt sigur că așa va rămâne.
Roșesc la complimentul său și rotesc cheia în broască, apoi i-o înmânez pentru a o pune în buzunar.
Pornim pe culoar și coborâm scările în liniște. Nu l-am mai văzut pe Max de la cincisprezece ani și am mari emoții. Adevărul este că l-am mai văzut o dată când vânam, la un an după ce am plecat de acasă. Era în pădure, cu arcul său de lemn și urmărea cu privirea o căprioară. Aceeași căprioară ca și mine. M-am oprit la timp pentru a nu mă vedea și am renunțat la prada mea în favoarea lui. Eu puteam să prind o alta mult mai repede ca el, așa că am plecat. L-am urmărit câteva minute pană ce a țintit inima căprioarei. Mișcările sale de vânător erau ferme și precise ca întotdeauna. Mereu voia să nimerească direct în inimă orice animal pentru a muri pe loc. Nu suporta să vadă pe cineva sau ceva suferind, pentru că mereu a fost o fire mai sensibilă. Acum realizez ce dor îmi este de el. Când eram mici obișnuiam să facem curat împreună, plăsmuind din niște simple sarcini precum ştersul prafului, datul cu mopul sau preparatul mancărurilor adevărate jocuri de strategie. Fiecare lucru pe care îl făceam pentru a îndeplini un punct de pe lista făcută de mama avea un punctaj și cu cât le făceam într-un timp mai scurt, cu atât punctajul creștea, ca la sfârșitul zilei să desemnăm un câștigător. Premiul era o porție în plus de mâncare, pe care o puteam avea oricum, dar pentru noi nu conta niciodată asta, ci satisfacția.
--- Ești bine, raza mea?
Încuviințez scurt.
--- Sigur?
--- Sunt doar...nostalgică. Îmi reamintesc diverse întâmplări cu mine si fratele meu și realizez cât de dor îmi este de el.
Mă lipește și mai tare se el, punându-şi bărbia pe capul meu în timp ce mergem. De ce trebuie să fie mai înalt decât mine?
--- În mai puțin de zece minute îl vei vedea din nou. Să nu cumva să plângi, Lissa. Mi-e teamă că ar putea fi camere de filmat pe undeva și nu trebuie să îți arăți slăbiciunile în fața adversarilor tăi. Știi că este destul de periculos, mai ales că ai un rol foarte important în competiție și toți au de câștigat sume uriașe de bani pe seama ta.
--- V-vrei să spui că trebuie să par oarecum...indiferentă? întreb tristă.
--- Nu scumpo, trebuie să pari rece și stăpână pe tine, o adevărată femeie vampir oh...
--- Ce e? zic speriată.
Oftează punându-şi mâna pe frunte.
--- Iubito, toată lumea crede că ai câteva sute de ani și știe că ai fost om. Dacă află că este fratele tău am încurcat-o.
Închid ochii, înjurând în gât.
--- Ce facem?
--- O sunăm pe Mells să se ducă la el înainte să intri și să îi spună la ureche că nu trebuie să spună nimic de vârsta ta sau de faptul că îți este frate. Să zicem că...este fratele unei foste prietene de ale tale cu care ai locui câțiva ani și ții la el ca și cum ar fi fratele tău.
--- Complicată teorie, trag concluzia. Dar pare credibilă, deci asta rămâne. Oricum, s-ar putea să nu fie nicio cameră acolo nu?
--- Este camera de întâlniri. Acolo l-au dus și nu are voie să intre momentan în perimetrul castelului. Sunt aproape sigur că au pus camere de filmat pentru a vedea cu cine se întâlneşte domnița Melissa și ce secrete are, îşi spune părerea, spunând ultima parte cu o voce pițigăiată pentru a o putea imita pe roştocala Corine.
Chicotesc și apăs pe inel, luând legătura cu Melanie.

* * *
Îmi îndrept spatele, despletindu-mi degetele de ale lui Eric. Nu știu dacă îi voi spune lui Max despre iubitul/consortul/cel-cu-care-m-am-impregnat-definitiv, și, pe lângă asta, dacă sunt camere în salon am încurcat-o rău. Geamăna motanului regal --asta o face și pe ea pisică regala? -- a vorbit cu fratele meu și el a înțeles.
--- Fără emoții, scumpo. Nu e ca și cum te duci să îți semnezi sentința sau ceva, glumește el.
Îmi dau ochii peste cap, dar cu un zâmbet pe buze. Îl sărut rapid, îmbrățișându-l, apoi deschid ușa camerei de întâlniri. Îmi arunc privirea prin ea, observând pe un fotoliu crem un băiat masiv -- sau bărbat -- cu părul negru ca pana corbului. Mă observă și se ridică imediat, privindu-mă uimit. Poartă o pereche de blugi vechi albaștri, niște teniși și o bluză cu mânecă lungă mulată, care îi pune în evidență statura de luptător. Îl privesc în ochi, dând de aceeași nuanță de maro și aceeași bunătate și sinceritate ca acum trei ani. Inima îmi bate extrem de repde și simt cum mai are puțin să îmi iasă din piept. Palmele îmi sunt transpirate și am un nod mare în gât ce îmi dă senzația că nu oit respira.
--- M-Max? reuşesc spun în final cu vocea tremurată, mai mult șoptind.

N/A Bona sera, lume! Hai ca am postat bine, nu?! Scuze dacă este prea scurt sau nu vă place, chiar m-am străduit.
Ia ziceți, vreti sa povestesc scena cu Lissa și Eric la dus in capitolul următor sau trec peste si spun ca doar s-a intamplat? Voi decideți!
Va astept parerile SI stelutele! Cat despre cititorii timizi, nu musc, dragilor! Decat daca imi furi Oreo, dar nu conteaza. Vreau sa vad si ce credeti voi despre carte. Urmeaza lucruri interesante, frumoase, urate și lacrimogene totodata.
XOXO Iss