Dragostea e o Poveste Nouă

1~" Tu?! "

Întrebarea mea i-a provocat o altă încruntătură de proporții. Dar ce am mai spus femeie?!

   --- Adică ai de gând să te comporți în continuare la fel, de parcă nici nu am avut conversația asta?

Dau din umeri și mă mișc mai la dreapta să îi fac loc. O să mă gândesc altă dată la vorbele ei. Ea își aruncă mâinile în aer exasperată și urcă într-un final în pat, învelinduse cu pătura până la gât și bombănind ceva de bine la adresa mea.

A trecut atâta amar de vreme și încă nu pot face nimic să scap de coșmarurile astea blestemate. Mi-e frică să închid un ochi zile în șir pentru că mereu par așa... reale, de parcă nu am scăpat niciodată de acolo. De parcă încă mă învârt în cerc în iadul acela îngrozitor.

   --- Sevy? Încerc peste ceva timp, să văd dacă doarme.

   --- A?

   --- Mersi că mă trezești de fiecare dată.

Și fără să aștept un răspuns mă întorc pe partea cealaltă și închid ochii. Totuși o aud cum oftează din toate puterile.

-Cu plăcere, încăpățânat-o.

Înainte obișnuiam să nu dorm cu nopțile. Și acum se mai întâmplă dar nu așa de des, pentru că oboseala își spune cuvântul. Cred că totul i se datorează mai degrabă blondei din stânga mea ce deja sforăie ca un elefant. Vrei nu vrei atrage somnul. Sevy e o binecuvântare, dar ea nu trebuie să știe asta. I se va urca la cap.

Când prima rază a soarelui se ivește de după perdea, eu încă privesc ușa, pentru că mintea mea a fost prea ocupată cu gândurile la ziua ce urmează.

Fix la 7 și 45 blonda mea preferată -și de câteva săptămâni, colegă de apartament- se lovește cu capul de ușa bucătăriei și înjură minute bune. O privesc ca pe o epavă fără să comentez. Cred că deja m-am obișnuit cu ea.

   --- La cât ziceai că vine Mihai să ne ducă la școală?

   --- La opt.

Ridic o sprânceană în sus și îi indic cu degetul ceasul arămiu de pe perete. După fața crispată pe care a făcuto e clar că ea nu era conștientă de cât e ora.

   --- 10 minute!? O Doamne!

Sare de pe scaun și fuge în direcția camerei ei împiedicânduse pe drum de două ori. Asta da dimineață! Se presupune că în prima zi de liceu nu se cuvine să întârziem. Cu Sevy e imposibil. Măcar o să îl am pe Mihai ca suport moral. Am aflat recent că Liceul Castwill va avea un nou profesor de psihologie. Nu mi-a fost de mirare când am aflat că Mihai va fi acela.

Tot ce regret e că nu o să ne mai petrecem așa mult timp împreună cum m-am obișnuit.

Sevy trece ca o săgeată pe lângă mine și aruncă în ghiozdan niște batoane de ciocolată și o sticlă de apă din frigider. Apoi se întoarce și mă privește ciudat.

   --- Tu nu te pregătești?

Pff.

   --- Eu sunt în picioare de la 6.

   --- Și încă nu te-ai îmbrăcat?

Oftez nervoasă la remarca ei deloc subtilă cu referință la ținuta mea. Mă miram să nu comenteze măcar astăzi ceva despre felul în care mă îmbrac.