Academia Secretelor

Capitolul Douăzeci Și Opt

- În momentul în care atacul a avut loc... la petrecere... eu nu eram în sala e festivități, unde toți ceilalți studenți se aflau, începu ea să vorbească cu o oarecare ezitare. Ci eram în camera noastră. Știi foarte bine că au distrus-o. Ei bine, eu mă simțeam foarte amețită din cauza alcoolului și am vrut să mă odihnesc. Tocmai când am intrat, au dat buzna și câțiva bărbați înarmați și echipați de parcă mergeau la război. De îndată ce m-au văzut m-au capturat, forțându-mă să le spun unde ești dar eu bineînțeles că nu am știut.

Fiecare ascultam cu atenție ce avea ea de spus, dar eu eram de departe cea mai cuprinsă în transă. Ceva din vocea ei îmi dădea de înțeles că răul abea urma.

- M-au băut, încercând să obțină niște răspunsuri pe care eu nu le aveam. Oricât de mult plângeam și juram că nu știam nimic, ei nu mă credeau. Aproape că am leșinat când un alt bărbat a intrat, numai că el nu era îmbrăcat la fel ca și ceilalți. Nu... El purta un costum și era dichisit, dar tot înarmat era. Samuel... Așa mi-a spus că îl cheamă, a zis Lisa iar la auzul numelui acela un fior greu de controlat mi-a străbătut șira spinării. Deși le-a ordonat să se oprească, a început și el să mă ia la întrebări. În cele din urmă, mi-a descoperit punctul sensibil - fratele meu mai mic.

M-am încruntat aflând că avea un frate mai mic. Mi se părea ciudat faptul că cineva ca ea ar avea... un astfel de punct vulnerabil.

- Și ce ți-a făcut? Te-a amenințat? a întrebat Ryder, la fel de nerăbdător ca și mine să afle sfârșitul acestei povești.

- Da. M-a amenințat cu moartea lui Eric, fratele meu, dacă nu... dacă nu te aduc la sediul lui până la prânz.

- Nu înțeleg. Asta mi-a ordonat și mie să fac, interveni Kaleb. Care e diferența?

- Diferența e că nu mai are la fel de multă încredere în tine, pentru că tu nu ai nimic de pierdut, în schimb eu am. Plus că vrea să te aduc numai pe tine, Maze. Singură, spuse Lisa, aruncând bomba.

Încă un val de voci izbucni de îndată ce rosti ultimele cuvinte. Nici mie nu îmi convenea ce a spus dar, sinceră să fiu, nu mai simțeam la fel de multă ură pentru ea ca înainte. Tocmai făcusem o descoperire uriașă și anume că Lisa avea inimă.

- Asta e absurd! Doar nu credeai că vom fi de acord, nu? se răsti Ryder, căpătând o atitudine protectivă față de mine, la fel ca și ceilalți din jurul meu.

- Ryder..., mârâi eu.

- Rămâne același plan, spuse Zach hotărât. Adam asigură-te că Lisa va fi în siguranță în camera...

- Dar ați promis că mă veți ajuta cât de mult puteți! se auzi și vocea disperată a Lisei între toate glasurile ce aproape că o acopereau.

- Te înșeli. Maze a promis, noi nu am spus nimic și nu o vom lăsa să-și riște viața atât de mult, zise Adam pe un ton rece și autoritar.

- Dar e vorba despre fratele meu! Un inocent!

- După ce operațiunea aste terminată cu succes, ne vom asigura că ți-l vom returna pe Eric, spuse Zach, ignorând lacrimile ce i se prelingeau pe obraji în șiroaie și respirația ei sacadată.

Numai că nu se știa dacă Eric avea să mai fie în viață după toate acestea.

Mi-am mușcat buza inferioară cât de tare am putut pentru a-mi stăpâni emoțiile, simțind și cum un fel de amețeală mă cuprindea din cauza gălăgiei ce se stârnise. Privindu-i cum îi întorceau spatele Lisei fără ca măcar să se gândească la problemele ei, începeam să cred că uitau faptul că fiecare persoană merita o șansă. Zeci de oameni erau gata să își riște viața pentru mine, o fată care se deosebea numai prin faptul că era moștenitoare a unei academii. Mie mi-au acordat o șansă, învingând corupția lui Samuel, dar nu erau în stare să facă asta dacă nu pentru Lisa atunci măcar pentru fratele ei.