Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
— Ai dreptate. În nimeni nu aș putea să am atât de multă încredere cât în tine. Dar dacă se întâmplă ceva. Orice, Ciel. Chiar și dacă zice un singur cuvânt ciudat. Sună-mă instant. Voi fi acolo imediat.
— Înțeleg, surâd. Te îngrijorezi degeaba.
Spuneam cuvintele acestea, deși aveam și eu o urmă de îndoială în glas. Îmi era frică. Poate mai mult decât aș putea recunoaște. Dar trebuia să o fac.
Îmi duc degetele spre nasturi, închizând leneș cămașa. El făcu câțiva pași în spate, rezemându-se de canapea. Îi prind privirea în oglindă, înghițind nodul din gât. Mă simțeam ciudat cu privirea sa asupra mea. Știind ce a fost acum câteva zile—scena cu sărutul, puteam recunoaște că m-a dat peste cap. Dar nu puteam admite asta în glas tare. Dar cred că știa și singur deja.
Iar degetele mele încetează din a mai încheia nasturi, rămânând cu privirea blocată în perechea sa de iriși verzi. Pieptul îi cobora și urca ușor cu fiecare respirație. Degetele îi erau ușor încleștate în canapea, iar privirea ațintită asupra mea. Era primul moment în care eram doar noi doi, singuri, după zile bune. Și prima dată când îmi simțeam inima cum bătea atât de tare.
Se ridică de pe marginea canapelei și fără să ezite, se apropie de mine, apucându-mi bărbia, sărutându-mă apăsat. Mă împinge în oglindă, iar eu mă las purtat de val, lăsând gustul buzelor sale să se amestece în gura mea.
— Tăiați! Urlă regizorul, iar Zander se dezlipește repede de mine. Ajax, mai mult sentiment. Nu sta de parcă ești mort, înghețat în loc. Ridică-ți mâinile, plimbă-ți degetele prin părul lui Zander. Fă ceva, numai să nu arate atât de moartă scena. Și cameramanii, schimbați-vă locurile chiar acum.
Oftez lung, murmurând nemulțumit. Mă simțeam foarte inconfortabil să fac asta cu Zander, nu-mi era atât de ușor. Uram că toată situația asta îmi afecta munca.
— Înțeleg, murmur mai mult jenat.
Mă simțeam atât de prostesc acum că am fost corectat.
— Ia-te după ritmul meu, îmi șopti Zander în ureche. Voi face eu să fie bine.
Trag o gură adâncă de aer, și aștept semnul regizorului că filmarea se începe din nou. Zander mă sărută din nou, strecurându-și limba printre buzele mele. Încheieturile mi le apucă el, împingându-mă mai mult în oglindă. Îmi ținu ambele încheieturi într-o palmă, cu cealaltă descheind și singurii nasturi pe care mă obosisem să îi închei, trăsând linii pe pielea mea. Atingerea sa se simțea ciudat pe pielea mea, în special luând în considerare și visele ciudate și ceea ce s-a întâmplat mai devreme în cameră, înainte de filmări. Băiatul plecase imediat cum i-am prins, dar tot nu am reușit să discut cu dânsul despre asta, chiar dacă trebuia să o fac. Trebuia și despre accidentul din seara petrecerii. Nu te comporți chiar așa cu oricine.
Și cred că Zander observă că eu nu prea îmi intram în caracter, deoarece îmi lăsă strânsoarea mâinilor, trecându-și degetele prin părul. Cealaltă mână se regăsi spre tivia pantalonilor mei, coborând ușor.
— Andrew, nu putem face asta în biroul tău, pronunț cuvintele abia auzit atunci când își coborî buzele.
Acum îi simțeam fierbințeala gurii sale pe gâtul meu. Simțeam stomacul ușor cum mă apăsa. Nu eram deloc experimentat în astfel de scene în fața camerei. Eram roșu pe bune din cap până-n picioare.
— De ce nu? Își înfige dinții în gâtul meu. Mă vrei. Te vreau. Iar toată lumea este ocupată cu treburile lor. Nu văd problema aici.
— Andrew, îi pronunț numele, înghițind golul din gât.
Oftă și își ridică bărbia, retrăgându-și mâinile, o roșeață cuprinzându-i ușor obrajii. Îmi mut privirea, după cum scria în scenariu, trăgând o gură adâncă de aer. Privirea îmi fuge pentru câteva secunde involuntar în direcția sa, prinzându-i expresia ușor jenată, cu un zâmbet infatuat pe buze, cu părul răvășit. Mi-a făcut și un semn pe bune pe gât.
— Așa—deoarece îmi place să știu că te gândești la mine.
— Tăiați, tăiați, pare bine! Îl aud, iar pieptul îmi coborî repede cu răsuflarea pe care o țineam blocată.
Cer repede un pahar de apă, strângând mai puternic cămașa în jurul meu.
•·················•·················•
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
•·················•·················•
— Îmi pare rău, a fost o tâmpenie din partea mea să aduc pe cineva în camera noastră comună, îmi răspunse clar, iar eu îi evit privirea.
— Ești gay, Zander?
Întrebarea mea nu-l luă prin surprindere, dar își drese glasul înainte de a-mi răspunde.
— Bisexual. Dar cu o preferință mai mult pentru bărbați, răspunsul său era simplu.
— Dezgustător, murmur abia auzit, expirând lung.
Își întoarce bărbia spre mine, încruntătura sa dintre sprâncene devenind mai gravă.
— Poftim?
— Ce ai auzit. Mă dezgustă oamenii ca tine, îi răspund rece și îl aud cum pufnește.
— Ai vreo problemă cu mine, domnișorule?
Am o problemă cu mine însumi. Pentru că pot avea astfel de vise cu tine în fiecare noapte— le urăsc. Nu mai am idee ce aș putea face ca să scap de dânsele. Nu pot nici măcar juca un rol cum trebuie din vina lor. Nu pot nici măcar să mă uit la tine în ochi, tot ce îmi apare pe retina este imaginea ta dezbrăcată. Și am ajuns deja la limită.
— Nu vreau să mai discut cu tine, mă întorc pe vârfuri.
— Nu e cam ironic să fii homofob și să joci într-un film gay, Ajax?
— Și? Sunt un om normal și am jucat în filme cu criminali. Nu înseamnă că asta mă face peste noapte ucigaș.
Râse.
— Știi foarte bine că nu are același sens.
— Are, Zander. Și nu asta e treaba unui actor? Să-și intre în rol cât poate de bine, indiferent de caracter? Mi se pare dezgustător, asta este părerea mea. De ce să te mint?
Pufni.
— Mai taci, Ajax. Se putea citi azi totul de pe chipul tău, se ridică, croindu-și drum înspre ușă. Foarte bine. Și nu doar de pe chip. Crezi că nu am simțit cum îți reacționa corpul când te atingeam?
Iar spunând cuvintele acestea, trânti ușa în spatele său, lăsându-mă singur în cameră. Îmi simțeam fața complet roșie.
