||✿ 𝔸𝕞𝕒𝕝𝕘𝕒𝕞 𝕕𝕖 𝕊𝕖𝕟𝕥𝕚𝕞𝕖𝕟𝕥𝕖 ✿||

II. Prin viață hoinară

Străbat câmpii de suflete
Şi-n drumul meu de om hoinar
Buchete de sentimente şi zâmbete,
Am cules şi-am căpătat în dar.

Tot hoinărind prin astă viață
Am întâlnit destule flori
Care mai de care, mai isteață,
Dar şi triste uneori.

Licărul lor din priviri,
Mi-a fost lumina călăuză
Mi-am umplut sufletul cu amintiri
Şi munți falnici am îmbrățişat, decisă, nu confuză.

Ploaie de lacrimi am vărsat chiar, câteodată,
Râuri întregi s-au dus spre Marea Neagră
Ingenuă eram, fiind tânără fată,
De cum decurge viața, aveam doar o idee vagă.

După ani buni de colindat pământul
Doar la o singură floare eu m-am oprit
Cu ea pentru eternitate am depus jurământul
Cu o floare de nu ma uita, ce-mi e pe veci iubit.

O adiere în păr mi-i răsuflarea ta
Şoapte învolburate de iubire,
Eşti purul oxigen pentru inima mea
Resursa mea de unde eu îmi capăt fericire.

Sărutarea ta pe buze îmi lasă rouă
Aşa cum soarele sărută plantele de dimineață,
Exact cum se topeşte cerul peste flori când plouă
Aşa şi tu îmi laşi esența ta, ca roua după ceață.

Un bobocel a înflorit 'n a noastră grădină,
Un trandafir frumos şi fără spini,
Ai înflorit ca o floare, măiastră şi divină
Parc-ai fi rupt din stele şi sufletu-ai venit să îmi alini.

©Claudia Nicole
11 Iulie 2021