Act like you love me (boyxboy)

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟭𝟬

       — Nu te doare nimic? După sexul fierbinte din această noapte, m-aș mira să nu, rânji ștrengărește și își trece limba ușor peste buza inferioară.

     Simt un gol apăsat în stomac.

       — La… la ce te referi?

       — La modul în care îmi gemeai numele atât de pasional acum câteva ore. Nu am știut niciodată că Zander poate suna atât de sexy pe buzele altcuiva.  Îmi cereai atât de înverșunat să continui, o voiai și mai adânc. De-ai ști cum ți se modela spatele, nu am crezut că ești atât de bun la gimnastică. Mi-ai zis că iubești sexul cu mine, ai spus că a fost cel mai bun sex din viața ta, zâmbi, urmărindu-mi curios expresiile faciale.

     Nu cred că eram în stare să înțeleg ce îmi spunea el acum.

       — Dar evident, glumesc, adăugă. De fapt, ai băut mult și aproape nu ți-ai vomitat și stomacul, a trebuit să dorm cu tine. Nu voiai deloc să dormi pe stomac, iar ultimul lucru pe care îl voiam era să moară cineva asfixiat în casa mea.

     Apuc prima pernă care îmi nimerește în mână și o arunc fără să ezit în el. Îl lovesc direct în piept, un pufnet amuzant scăpându-i buzele brunetului. 

       — Idiotule, nu ești deloc amuzant! Mă revolt.

       — Dar m-ai crezut pentru câteva secunde, surâde. Înseamnă că te crezi în stare de asta.

       — Nu mă cred în stare de nimic, du-te naibii, îi reproșez și caut cu privirea hainele mele.

     Nu țin minte nimic din ce a fost aseară. Mintea îmi era în ceață, iar tot ce îmi puteam aminti era cum dădeam pe gât pahare cu alcool. Și uitasem deja că el fusese la petrecere, de ce naiba fix cu el a trebuit să mă trezesc pe cap? 

     Se ridică și el din pat, trecând pe lângă mine indiferent. Privirea îmi fuge scurt spre corpul său, dar mi-o ridic repede jenat să nu realizeze asta. Era dezbrăcat la fel ca mine. Îl aud cum pufnește scurt, iar eu mă întorc spre el, scrutându-l cu privirea. Îmi privi reflexia în oglinda dulapul pentru câteva secunde, înainte să își întindă degetele spre sticla de apă de pe masă. O dă pe jumătate pe gât dintr-o răsuflare, apoi își drege glasul și își trece limba peste buze.

     Îi simțeam irișii verzi pe trupul meu. Mă sfredelea cu privirea.

       — Dar cum am ajuns aici? Îl întreb după o pauză scurtă de tăcere. 

     Își întinde palma spre telefonul său de pe noptieră, ridicându-și repede privirea înspre mine.

       — Eu te-am adus. Ai adormit la petrecere. Nu aveam habar unde locuiești, așa că nu am avut de ales.

       — De ce m-ai luat tu? 

     Își îndreptă spatele, întorcându-se spre mine. Nu era singurul la petrecere. Ar fi fost cu mult mai logic să mă ajute altcineva cu care eram mai apropiat. Cum ar fi James. Dar nu Zander… după cum s-a comportat înainte cu mine, asta era deja mult prea mult.

       — Ai fi vrut să nu o fac? Toată lumea era la fel de moartă ca tine și nu știu cât de în siguranță ai fi fost împreună cu prietenii lui James singur acolo. Nu are niște prieteni foarte inteligenți. 

     James chiar avea niște prieteni ciudat de dubioși, la asta pot fi de acord cu dânsul.

       — Mă duc acasă, unde îmi sunt hainele? Întreb curios.