O avere pierduta | Volumul II |

Capitolul 15

Ma grabesc spre locatia unde trebuia sa fiu acum o ora.Am dat-o in bara.Trebuie sa ii explic, si ma va ierta.Sper.

Afara ploaia imi uda hainele de plaja care acum pareau sifonate si uzate.Intru repede in cladirea mare lasand o dara de apa inapoia mea.Sala era imensa dar mai erau putine persoane. Totul era decorat cu alb si oamenii stateau la mese micute invaluite in auriu. Pasesc putin mai in fata in timp ce diverse persoane se uita la mine. Arat jalnic, stiu.

Imi cade fata si furia ma cuprinde cand o vad pe Carla la o masa cu "colegul" ei, Domi.Vad cum o priveste, cu adoratie. Parca vad prin el ca vrea doar sa i-o traga.Doamne cred ca o sa il omor iubitei mele.Vreau sa il omor.

Ma apropiu val vartej de ei.Carla isi intoarce privirea si ii cade fata.
Cand ajung langa ea o cuprind de mijloc si o trag mai aproape de mine.
Domi tuseste stanjenit si se uita in alta parte. Da fraiere, este a mea!
-Buna! I-am soptit eu si am sarurat-o pe obraz.
Ea s-a intors spre mine si ma privea taios.
-Unde ai fost?
-Putem vorbi in alta parte?
Carla se intoarce spre Domi si ii spune frumos:
-Noi mergem, multumesc pentru seara aceasta.
-Cu drag, raspunde el cu vocea usor ragusita.
Carla ma prinde de mana si incepe sa se indrepte furioasa spre usa. Eu o urmez prin multimea care se uita la mine si la ea dar obervs ca ei nu prea ii pasa.Iese prima si paseste putin mai in fata, apoi se intoarce spre mine.
-Incepe. Spune ea taios.
-Scuze dar... a trebuit sa rezolv ceva.
-Te-am asteptat aici, ca o jalnica, iar tu stiai ca e ceva important pentru mine, deci ce a fost atat de urgent? Ce a trebuit sa rezolvi? Striga ea.
Eu ma uit in jur sa vad daca ne aude cineva dar suntem doar noi si plaoia care ne uda.
-Am fost cu Ana. I-am spus eu incet.
-Ah desigur, ce proasta sunt. Spune ea razand nervos.
-Imi pare rau.
-Connor am nevoie de o pauza.Spune ea luandu-si ochii de la mine.
-O pauza de la ce? O intreb eu uitandu-ma cum lacrimile ii acapareaza obrajii.
-De la tot! Trebuie sa ma gandesc daca chestia asta functioneaza. Spune ea si arata cu degetul spre noi.Nu ma cauta, pana nu te voi cauta eu pe tine.Spune ea si se intoarce.
-Nu ma parasi! Spun eu cu vocea franta.
Dar ea se urca intr-o masina si dispare.

Eu raman acolo incremenit si simtind cum ploaia se amesteca cu lacrimile sarate care imi curg pe fata.

Dupa cateva minute, care par ore, imi iau ragaz si ma indrept spre masina.Intru la volan si ma asez pe scaun, ascultand cum picurii de apa rece,se lovesc de capota audiului, si vazand cum oamenii ies pe rand din sala, unde trebuia sa ma aflu cu doua ore in urma.
Incerc sa adorm, dar cand inchid ochii, vad doar ochii inlacrimati ai Carlei si buzele care ii tremura.

Dupa cateva ore, privind cum ploaia dispare si masinile circula, adorm cu razele soarelui intrand prin parbriz.

Ma trezesc rapid, auzind cum cineva imi bate in geam. Tresar si cand ma intorc, vad un om imbracat in rosu, cu mustata, doi ochi bulbucati si niste ochelari care ii atarna pe nas.Cobor geamul si ma rastesc la el:
-Ce vrei? Spun eu si vocea mea suna ragusita si taioasa.
-Buna ziua, ma scuzati ca v-am deranjat dar v-am vazut aici, dormind in masina...
-Treci la subiect! Il intrerup eu.
-Pai, incepe el stanjenit cu vocea lui subtire, stiu ca nu prea gasesti hoteluri libere prin acest oras, fara rezervare, mai ales acum, dar stiu eu unul de trei stele. Lucrez acolo, spune el zambind. Ma gandeam ca ai nevoie. Completeaza.

Stau putin si ma gandesc ca e cam ciudat sa apara un tip si sa imi recomande un hotel, dar pare foarte inofensiv si cred ca lucreaza acolo doar ca si valet, sau ceva de genul asta.

-Sigur, da-mi adresa.

Hotelul nu era departe de apartamentul Annei ceea ce e bine, pentru ca va trebuii sa merg dupa lucruri. Parca imi pare rau pentru ca am rupt legatura cu ea, dar nu mai las pe nimeni sa se bage in relatia mea cu Carla. De fapt, tocmai relatia noastra e pe muchie. Cand ma gandesc la asta parca un cutit mi se rasuceste in piept. Doare, doar cand stiu ca am facut-o sa sufere, dar doare mai tare daca ma gandesc ca intre noi nu o sa mai fie nimic. Nu, nu poate renunta la mine pentru o gala, ma iubeste. Spun eu in gand si incerc sa ma conving ca zic ceva adevarat.

Ajung la Hotel si imi iau o camera frumoasa si simpla. Are un pat mare cu noptiere, un televizor pe peretele din fata unei canapele crem, o masuta mica, din sticla in fata ei, o baie mica, cu o cada destul de mare.E suficient.

Incui usa in urma mea si ma asez pe pat.Zac acolo, stau acolo gandindu-ma la fata mea bruneta si inalta. Simt ca mor pe dinauntru si arsura din piept se accentuează cand ma gandesc ca ma va parasi inca o data. Eu, eu nu pot traii fara ea. Nu poate face asta. Vreau sa o fac fericita, asta vreau sa fac, vreau sa ii cer mi de scuze, vreau sa ii organizez mii de gale daca e nevoie, vreau sa ma insor cu ea, sa o vad imbracata in alb in fata altarului, vreau sa fac copii cu ea, multi copii. Nu vreau sa ma paraseasca.

Nu vreau sa ma paraseasca. Cuvintele plutesc in mintea mea in timp ce somnul  ma cuprinde.