Amnezie

Capitolul XXIII

În următoarele zece minute Stephen respinse toate numele de pe listă din variate motive care i se păreau rezonabile: dar începuse să aibă senzația că grupul se adunase în jurul biroului pentru a privi amuzați cum el respinge pretendent după pretendent. Ultimul nume de pe lista lui Whitney îi alungă zâmbetul definitiv.

- Roddy Carstairs! exclamă dezgustat. Nu aș Iăsa-o pe Sherry nici măcar să se apropie de limbricul acela egoist, bârfitor și împopoțonat. Nu e încă însurat pentru că nu a găsit niciodată o femeie care să-I considere demn de așa ceva.

- Roddy nu e mic de statură, protestă Whitney, deși recunosc că nu e chiar înalt, dar e un prieten de-al meu. Mușcându-și buza ca să nu zâmbească, adăugă: Ești prea pretențios, Stephen.

- Sunt practic! Stephen aruncă lista și o luă pe cea a doctorului Whitticomb, o privi, se încruntă și o mototoli. Se pare că dumneata și mama aveți mulți prieteni comuni. Oftă agasat, se ridică și începu să se plimbe nervos prin fața biroului său. Se așeză pe colțul acestuia, își încrucișă brațele la piept și-l privi pe fratele său cu dezamăgire, dar și cu o umbră de speranță. Văd că tu nu ai făcut nici o listă, dar trebuie să cunoști pe cineva potrivit pentru ea.

- De fapt, răspunse fratele său calm și cu ironie, m-am gândit la ceva în timp ce te vedeam cum îi elimini pe ceilalți candidați.

- Și?

- Și mi-am dat seama că știu pe cineva. Nu întrunește toate criteriile tale de eligibilitate, dar nu mă mai îndoiesc că ar fi bărbatul potrivit pentru ea.

- Slavă Domnului! Cine este?

- Tu.

Cuvântul plutea în aer în timp ce Stephen spunea cu neobișnuită amărăciune:

- Eu nu fac parte din lista candidaților!

- Excelent... se auzi Nicholas DuVille și toată lumea se uită simultan la el. Scoase o foaie de hârtie cu blazonul familiei într-un colț. Înseamnă că nu mi-am pierdut timpul întocmind o listă. Presupun, zise în timp ce Stephen îi luă foaia din mână - că am fost și eu invitat aici astăzi cu condiția să aduc o listă.

- E frumos din partea ta că ți-ai dat osteneala, zise Stephen întrebându-se de ce Iăsase ca gelozia absurdă a fratelui său să-i întunece imaginea proprie despre acest bărbat. Nicholas DuVille nu era numai chipeș, educat și elegant, ci un bărbat spiritual și al naibii de atrăgător. Stephen despături foaia și privi singurul nume scris, apoi ridică privirea spre Nicholas DuVille. Asta crezi tu că este o glumă?

- Nu mă așteptam să consideri asta o glumă, replică el calm.

Stephen nu credea că vorbește serios și-I cântări din priviri, observând pentru prima dată cât de agasant era zâmbetul acestui tânăr; arogant era și felul cum stătea pe scaun, cu mănușile balansându-se liber într-o mână. Stephen realiză că nimeni altcineva nu știa despre ce era vorba și se gândi să pună la punct problema și, în același timp, să provoace integritatea lui DuVille.

- Chiar vrei cu adevărat să fii considerat pretendent la mâna lui Charise Lancastert?

- De ce nu? întrebă Nicki, vădit bucurându-se de reacția negativă a lui Stephen. Nu sunt nici prea bătrân, nici prea înalt și nici nu m-am împușcat vreodată în picior. Disprețuiesc pescuitul, nu mă omor cu vânătoarea și, cu toate că am câteva vicii, nimeni nu m-a acuzat vreodată că aș fi prea împopoțonat, guraliv sau bârfitor.

Dar egoist se știe că ești își zise Stephen în sinea lui cu ostilitate. Și lichea. Stephen își imagina cum francezul o îmbrățișează pasional pe Sherry, iar părul ei de foc i se revarsă peste brațe. Ostilitatea lui atinse culmea revoltei. Toată căldura, inocența, firea ei liberă și neconvențională, curajul și bunătatea îi vor aparține lui DuVille, care ar...

- Ar Iua-o de soție.

Mânia inexplicabilă a lui Stephen lăsă totuși pe primul plan judecata și rațiunea; acestea confirmară că soarta tocmai îi trimisese rezolvarea problemelor sale. DuVille era perfect. Era considerat, printre altele, ca un premiu matrimonial de invidiat în lumea bună.

- Să consider tăcerea ta drept o acceptare? întrebă nerăbdător DuVille, deși știa foarte bine că Stephen nu ar fi putut avea nici o obiecție la oferta lui.

Stephen reveni la bunele maniere, dădu afirmativ din cap și spuse politicos:

- Sigur. Ai binecuvântarea mea de... Intenționase să spună protector, dar se întrerupse pentru că nu era tutorele ei legal.

- De logodnic fără voie? sugeră Nicki. Care dorește să fie eliberat de obligația de a o mărita el însuși, astfel încât să-și vadă liniștit de burlăcie, fără povara unei conștiințe vinovate, din cauza poziției ei de nemăritată?

Whitney văzu cum Stephen este pe punctul de a exploda, scânteia fiind deja aprinsă în ochii lui albaștri. Într-un asemenea moment, Stephen ar fi putut să-I spulbere pe Nicki de viu, chiar dacă era prietenul ei și musafir în casa lui. Teama ei fu confirmată și de faptul că Stephen își schimbă poziția brațelor și-I fixă pe Nicki cu o privire vrăjmașă, sfredelindu-I parcă din cap până-n picioare. Voi să spună ceva, dar așteptă să vadă dacă Stephen prinde momeala aruncată de Nicki, spunând că se va însura el cu Sherry. Stephen însă anunță pe un ton defăimător:

- Cred că ar trebui să discutăm despre calitățile tale sau despre lipsa lor mai în amănunt, DuVille. Când i-am respins pe ceilalți concurenți, cred că a fost menționat și calificativul „desfrânat"...

- Nu, nu a fost interveni Whitney disperată, văzându-l pe Stephen că o fixează cu privirea. Remarcând calmul de o clipă, îi spuse: Stephen, te rog, nu-ți răzbuna frustrarea acuzându-I pe Nicki. Vrea să te ajute. ÎI privi apoi pe Nicki, care înlemnise pur și simplu de când Stephen își lansase tirada, părând că se gândește mai degrabă la crimă decât la căsătorie. Soțul ei o făcea să dispere cu modul în care stătea și-i privea pe cei doi, parcă delectându-se cu situația explozivă. Totuși, răspunse apelului tacit al soției sale și interveni:

- Zău, Stephen, nu așa te porți cu posibilul tău ginere. Încercase umorul pentru a dezgheța atmosfera.

- Cu cine? întrebă Stephen dezgustat.

- De vreme ce ai promis nu numai că îi vei oferi o zestre, dar că ea va fi și „generoasă", aș, spune că te afli în rolul tatălui, spuse el cu un zâmbet ironic. Acum, fiindcă DuVille s-a oferit ca posibil pretendent, nu ca soț, sfatul meu este să aștepți și să-I confrunți de-abia după nuntă.

Absurditatea scenariului Ie apăru în minte ambilor combatanți, care se relaxară vizibil, dar Whitney aproape că-și ținuse răsuflarea până ce Stephen întinse mâna spre Nicki, în semn de reconciliere.

- Bun venit în familie, îi spuse ironic.

- Mulțumesc, zise Nicki, acceptând mâna pe care i o strânse. La ce zestre ar trebui să mă aștept? glumi el.

- Acum, după ce am trecut de faza mai delicată, spuse Stephen și-și reluă locul din fața biroului, haideți să trecem la chestiuni referitoare la prezentarea lui Sherry în societate.

Whitney îl surprinse cu o obiecție promptă:

- Nu e nevoie. Nicki s-a oferit deja ca pretendent.

Stephen o privi scurt și scoase o coală de hârtie dintr-un sertar.

-Aș dori să existe mai mult de un pretendent la mâna lui Sherry, din care să aleg, ceea ce înseamnă că va trebui să iasă în lume. De asemenea, aș dori ca ea să se fi atașat deja de cineva până în momentul când va afla de moartea lui Burleton.

Urmă obiecția lui DuVille:

- Dar speri prea multe într-un timp prea scurt.

Stephen respinse protestul cu o mișcare a capului.

- Nu în cazul acesta. Îl cunoștea puțin pe Burleton. El nu devenise încă miezul universului ei, pe durata scurtă a șederii lor în America.

Nimeni nu putea contrazice logica lui și de aici in continuare dezbaterile despre introducerea lui Shery în lume deveniră interminabile. Stephen asculta din ce în ce mai frustrat sugestiile fiecăruia, unele realizabile, altele absurde, subliniind piedicile pe care Sherry le-ar fi întâmpinat dacă ar fi fost prezentată societății înalte pe timpul sezonului.