Act like you love me (boyxboy)

𝗖𝗮𝗽𝗶𝘁𝗼𝗹𝘂𝗹 𝟰

    Un clinchet scurt se auzi, semn că liftul a ajuns la etajul meu. Pășesc scurt, verificând cu privirea holurile goale. Cu Ryan pe urmele mele, ne îndreptăm spre apartamentul meu. Îmi caut în buzunar cheile, în timp ce bărbatul se sprijini de peretele de lângă ușa, privind în gol.

      — Am văzut multe filme cu el. Iubita mea e obsedată cu filmele de dragoste, am fost prea des obligat să mă uit împreună cu ea. 

      — Toată lumea îl știe? Întreb frustrat, deschizând ușa apartamentului.

      — Păi tu ești cel care nu se uită deloc la filme de genul ăsta. Probabil nu-l știi, nu?

    Pășesc atent în interior, lăsându-mi geaca să curgă ușor de pe umeri. Fusese o zi călduroasă, dar înspre seară, începuse o furtună, astfel că luasem o geacă pe mine ca să nu-mi fie frig. A avut dreptate Cartwright când a zis că urmează ploi. Nici nu arătase la meteo că o să ploaie seara.

       — Ba nu. Ciudat este că eu chiar îl știu.

       — Șoc și groază, Ajax Forbes s-a uitat la un film de dragoste, își duce uimit palmele spre gură, iar eu îmi rostogolesc ochii peste cap neimpresionat.

       — Nu dintr-un film îl știu. Îl știu de undeva, asta îmi dau seama. Sunt sigur că l-am mai văzut undeva. Pur și simplu, nu am idee de unde. 

    Ryan parcurge holul până în living și se aruncă obosit pe canapea, ducându-și o mână după cap. Mă apropii de el și îmi iau laptopul de pe măsuța de cafea.

       — Poate l-ai văzut într-un afiș publicitar? Mă întreabă. 

       — Nu. Am o memorie ciudat de vividă cu dânsul. Și n-am dracu idee de unde. Nu mă uit la așa filme, știi foarte bine. Dar sunt debusolat.

       — Poate ți se pare, dă din umeri. O fi fost cineva care arată ca dânsul. 

       — Mă gândesc și eu la asta. Dar e ciudat. Inițial nu mi-am dat seama, dar acum brusc nu mi-l mai pot scoate din cap. Am o idee, voi căuta videouri cu el din seriale sau filme unde era ud din cap până-n picioare. Garantat găsesc ceva. Poate chiar am privit ceva de genu.

     El mă privi ca pe un lunatic și pufni amuzat, scufundându-și fața în pernă, pleoscăind zgomotos din buze. Îi arunc o privire fugară și îmi întorc atenția spre monitor, căutând să comand ceva prima dată.

       — N-ai dormit noaptea? Îl întreb, iar el murmură un răspuns pozitiv.

     Ryan lucra ca medic. Mai exact, medic la secția chirurgicală. Duce contul operațiilor, uneori poate fi chemat de urgență și noaptea. Acest uneori era mai des decât te așteptai. 

       — Trezește-mă, te rog, când vine mâncarea. 

       — Când ai mâncat ultima dată?

       — Ieri.

       — De ce n-ai mâncat nimic? Îl întreb confuz, iar bărbatul căscă.

       — Am stat până acum la spital. A fost o operație foarte grea. Nimeni nu e acasă, toți sunt plecați la muncă, chiar m-am bucurat când am văzut că ești tu. Nu îmi place să mănânc singur.

       — Doamne ajută, cât de supraîncarci cu muncă, îl privesc suspicios, iar el dă din umeri. 

       — A fost doar o noapte foarte agitată, murmură adormit.