Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
— Plus că este un film gay. Cu ce mă ajută pe mine asta? Nu sunt interesat de bărbați.
Își promptește o palmă în pasă, privindu-mă strict.
— Doamne, ești actor sau ce? Uite, după filmul ăsta o să vorbească foarte multă lume despre asta și probabil despre sexualitatea ta. Un plus pentru reclamă. Ar trebui să îi las pe cei de la marketing să vorbească despre asta, dar tu nu vrei să pricepi.
— Dar nu mă interesează, mă încrunt. Nu sunt bun pentru rolul ăsta nici dacă ar fi fată, darămite dacă băiat.
— Experiența vine cu timpul. Dacă nu încerci, de unde vei ști că nu ești bun? Ești un actor genial, doar uite cât de multă atenție ai și nici măcar nu ai trecut de 25 de ani. Trebuie neapărat să încerci.
— O să îmi stric cariera dacă joc prost.
— Și nu o vei face, îmi zâmbește. Pierzi ceva dacă încerci? M-am uitat eu peste scenariu și nu pare deloc greu.
Cu dânsa să vorbești precum ca un perete.
— O să mă gândesc, îi răspund lejer.
Îmi întinde paharul de apă și îmi zâmbește.
— Așa să faci.
•·················•·················•
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
•·················•·················•
Îmi trec privirea printre cuvinte, răsfoind pentru ultima dată scenariul înainte de a accepta contractul. O poveste simplă de dragoste dintre doi bărbați, Ciel și Andrew. După mai multe insistări nu doar din partea Cristinei, dar și din partea întregului studio de film, am fost nevoit să accept. Însă, în fond, nu era scenariul în sine problema. Ci faptul că era prima dată pentru mine când aveam să joc într-un film de dragoste. Și încă rol principal. Nu m-ar fi deranjat să fiu un personaj secundar. Ar fi fost mai potrivit pentru mine.
Dar așa, aveam emoții.
— Îți place scenariul? Îmi întinde Cristina o cafea, iar eu expir lung.
— Nu prea sincer. Nici nu am reușit să văd lista celorlalți actori.
— Măcar bucură-te. Au zis că o să fie o filmare scurtă. Termenul limită este peste câteva luni. Și au ieșit deja bârfe că tu cel mai probabil vei juca în filmul acesta. Începe binișor, lumea este foarte entuziasmată să vadă dacă vei juca sau nu.
— Încă nici nu sunt sigur dacă voi juca…
— Nici să nu te gândești, Forbes, să refuzi, mă fulgeră cu privirea.
