—Dai prea măre importantă chestiunii. Este vorba de o biată hoinară, fără adăpost, care stă la mine acasă pentru a-și reveni dintr-un accident până ce îi sosește familia.
Pe când Stephen părăsea casa dăruită lui Helene își dădu seama că, de fapt, Charise Lancaster nu putea nici pe departe să fie considerată o biată hoinară, fără adăpost. Realitatea o prezenta ca pe o tânără curajoasă, inteligență, spontană, veselă, senzuală din naștere și deosebit de plăcută. Adevărul surprinzător și ațâțător fusese că el se bucurase de compania ei în această seară mai mult decât fusese încântat să o ducă pe Helene la teatru sau în pat.
Și Sherry agrea prezenta lui. Îi plăcea să discute cu el și să fie strânsă de brațele lui...
Aceste gânduri dădură naștere unei posibilități deloc practice, iar Stephen se delectă cu această idee pe măsură ce trăsura îl purta pe strada Brook: Burleton nu avusese ce să-I ofere, în afara unui titlu minor de nobil și a unei căsnicii respectabile.
Și ea și tatăl ei fuseseră dispuși să primească această ofertă. La câteva ore după moartea lui Burleton, Stephen făcuse deja aranjamentele pentru înmormântare și se apucase să cerceteze afacerile tânărului pentru a vedea dacă nu mai erau și alte aranjamente de făcut. Află că tânărul nobil avea predilecție pentru jocurile de noroc. În această dimineață Mathew Bennett îi oferi un dosar complet din care Stephen mai află că Burleton cheltuise și bruma de avere pe care o moștenise. În afară de o grămadă de datorii la joc, pe care Stephen avea de gând să le onoreze, Burleton nu lăsase nimic in urma sa — nici o proprietate sau bijuterii de familie; nici măcar o trăsură. Excesul său de zel la jocurile de noroc epuizase până și puținii bani pe care i-ar fi câștigat dacă se căsătorea cu Charise Lancaster.
Într-un an sau doi Charise ar fi ajuns să trăiască în sărăcie, așa cum se aflase Burleton în momentul când murise și ar fi rămas doar cu un titlu cu mult inferior celor mai mici titluri pe care le avea Stephen. El nu intenționa să o ia de soție, dar putea, și era dispus, să-i ofere lumea întreagă, dacă unul s-ar fi bucurat în continuare de compania celuilalt și atâta timp cât ea ar fi înțeles aranjamentul lui și termenii stabiliți de el...
Atâta vreme cât ea ar fi înțeles aranjamentul...
Urâțenia gândului care-i trecea prin cap îl lovi și-I făcu să-i fie silă de el. Charisa Lancaster era o virgină naivă, nu o curtezană. Chiar dacă avea educa]ia și experiența pentru a înțelege ce presupunea o asemenea relație, lucruri care nu stăteau chiar așa, era încă prea tânără pentru el, iar el se aprinsese prea mult pentru ea.
Din fericire, Stephen nu era încă destul de desfrânat, sau plictisit într-atât, încât să-i ofere o propunere care să-i pericliteze virtutea și toate șansele de respectabilitate. Nu-i venea să creadă că era atât de lipsit de moralitate, atât de josnic, incit, după ce ucisese un tânăr mire, să-i salveze mireasa și peste două săptămâni să o aibă în vedere pentru a o convinge să-i devină amantă. Ideea era revoltătoare, nebunească. Recunoștea că in ani își pierduse orice idealuri, dar până în acel moment nu realizase că-și pierduse și mințile.
Stephen se simțea ca un degenerat și se consolă cu rolul temporar de gardian al lui Charise din acele clipe, intenționând să se gândească la ea în termenii cei mai impersonali. Deci de acum înainte va avea grijă să o distreze și să o facă să se simtă în siguranță, dar să o ferească de orice avansuri!
Poate că ea credea că sunt, logodiți, dar el cunoștea adevărul și pe viitor și-l va aminti! Era de ajuns o singura persoană cu memoria alterată!
Își dorea din tot sufletul să o vadă pe deplin restabilită, dar se simțea și vinovat pentru că o privase de logodnicul ei real. Merita pe cineva mai bun decât tânărul Burleton. Acesta nu ar fi fost niciodată demn de ea; fusese prea ușuratic, iresponsabil și prea sărac. Sherry avea nevoie, merita să fie înveșmântată în blănuri și să trăiască în luxul cel mai mare.
