Un Dezastru Numit Alexander

~18~

Axel

    Am venit acasă mai repede decât mă așteptam și bineînțeles că am fost asaltat de întrebări de prietena mea . Nu , chiar nu am văzut acea motocicletă venind. Și nu , nu sunt abătut sau înfricoșat . Am trecut prin altele și mai rele.
    În seara asta am văzut o latură a lui Alexander foarte rar văzută. Mi-a pregătit cina , mi-a aranjat locul pe care stau și a făcut-o pe servitorul meu. De aceea suntem prieteni din copilărie. Se gândește la ceilalți mai mult decât la el însuși.
-Doamne , e un sentiment pur să știu că viața ta nu este în pericol!
    Erin este uneori atât de adorabilă , că aș putea să o mănânc. Am hotărât ca în seara asta să rămână la mine. Am observat vânătaia de la ochi și știu cine este vinovatul. Nu o pot lăsa să se întoarcă în coșmarul ăla.
    De când ne-am împrietenit am avut mereu grijă de ea. Și mereu a apărut la ușa mea lovită. Uneori lovituri ușoare , alteori foarte grave. Și cu greu mai pot îndura chinul prin care trece.
    Gândindu-mă la asta , sunt înconjurat de doua suflete care țipă după ajutor. Țipă ușor pentru ca lumea să nu le afle durerea. Dar de fapt se roagă ca cineva să le audă și să le salveze sufletul. Altfel nu ar țipa deloc.
    Alexander se luptă cu proprii demoni și deocamdată demonii sunt în avantaj. Dar o sa îl împing de la spate să schimbe asta. Erin se luptă cu o teamă mare , care acum a pus stăpânire pe ea. Dar voi fi lângă ea să o trezesc la realitate.
-Eu mă duc să ma schimb. Revin imediat!
    Erin se duce în camera mea nu înainte de a mă săruta pe obraz. Și-a păstrat inocența deși a plâns mai mult decât toți oamenii din Boston.
    Îl observ pe Alexander cum se uită după ea și înțeleg de ce nu vorbește cu mine. Probabil încearcă să anuleze tot ce simte. Dar este o luptă pe care o va pierde.
-E frumoasă , nu?
    Tresare la întrebarea mea și își freacă ceafa , semn pe care îl face când e pus în dificultate . Da , nu este tocmai plăcut să iubești un om când nu asta îți doreai să faci.
-E ok , Alexander , dă-ți timp să îți dai seama ce vei face.
    Mă bucur că nu mă contrazice. Înseamnă că e mult mai conștient decât credeam de ce se întâmplă cu el.
- Axel..asta nu ar trebui să se întâmple.
    Știu că moartea lui Paige i-a dat viața peste cap. Probabil dacă eram în locul lui , eram mult mai praf. Dar tocmai pentru că e puternic , nu poate să renunțe la a iubi.
-Mai știi când ți-am spus că Erin nu este Paige și nici nu va fi vreodată?
    Mă aprobă din cap și se sprijină pe un picior , parcă presimțind că urmează ceva greu de asimilat.
-Știi la ce m-am referit?
-M-am gândit la asta dar nu prea înțeleg.
    Dacă nu eu , prietenul lui cel mai bun , îl pot ajuta , atunci cine?
-Erin nu îi este deloc asemănătoare lui Paige ca și persoană. Paige era bruneta cu viața roz și o tărie de caracter mare. Pe când Erin este o blondă , fragilă ca o bombă iar viața ei nu este deloc roz.
-Știu..mereu m-am gândit la asta.
    El nu fuge de Erin pentru că i-ar fi mai greu. Fuge de ceea ce urmează să îi spun.
-Dar ar mai fi ceva , Alexander.
    Mă întreabă din priviri despre ce e vorba și dacă aș putea i-aș spune asta luându-l în brațe.
-Erin nu va păți ce a pățit Paige.
    Și atunci pare că i-am spus o veste de necrezut. Probabil că spunându-i asta , i-am spus realitatea pe care el nu o credea posibilă. Sau care pentru el nu exista .