Machiavelic (boyxboy)

57 (kinda +18)

  — Arată-mi, îi șoptesc, iar un zâmbet ștrengărește se contură pe buzele sale.

///

  A doua zi, am ajuns înapoi în oraș, unde Hardin i-a sunat pe toți și le-a explicat în linii generale despre ce s-a întâmplat. Din vina noastră, Mia fusese încordată pe întreaga perioadă a petrecerii ei, deoarece simțise că ceva necurat se întâmplase, de nu mai veneam noi. Nu mai știu dacă Hardin a rezolvat toate problemele cu rușii ăia ciudați, dar deja trecuseră zile din noaptea aia.

  Noaptea în care el mi-a spus despre sentimentele sale. Nici nu aveam idee cum să mă simt gândindu-mă la ele. Mi se părea totul atât de ireal, de parcă nu puteam accepta că el spusese adevărul. Și totuși, nu am mai vorbit de atunci despre seara aia.

  De parcă orice s-a întâmplat—a murit odată cu răsăritul soarelui.

  — Unde vrei să ne ducem? O întreb plictisit, iar ea zâmbește scurt.

  — La mall. 

  — Cum de ai reușit să scapi de oamenii lui Hardin? Îmi arcuiesc o sprânceană. 

  — Doar nu le-am zis că plecăm. Au și alte lucruri de făcut decât să rămână 24 din 24 ore cu ochii pe tine, surâse. Apropo, o să ne întâlnim cu o prietenă. 

  Mă rezem de speteaza scaunului, privind imaginea drumului care se mișca în direcția noastră opusă.

  Mia mă invitase la mall împreună cu ea ca să mai dezghețăm tensiunea ce se formase în ultimul timp. Nu voiam să accept, mă simțeam mult prea obosit, dar mai mult mă simțeam obligat după ce i-am dat peste cap ziua de naștere.

  — Hardin nu o să se supere că nu i-am ascultat ordinele?

  — Îi trece lui. Chiar vreau să mă întâlnesc cu prietena asta și nu prea vreau oaspeți nedoriți, zâmbi.

  Mă strâmb, privind-o sceptic. Se comporta mai diferit acum. Oare oamenii după vârsta de 25 de ani se comportă ciudat sau doar ea a băut ceva nepotrivit? Nu îi zic nimic totuși și doar îmi plimb leneș privirea spre geam. Mintea îmi era doar la Hardin oricum, mă întrebam ce era între noi.

  Era totul atât de confuz în ultimul timp, încât simțeam că dacă o să încerc să mă gândesc, îmi va exploda creierul.

  În momentul în care mașina parchează, iar motorul se opri, sar fără să ezit. Aproape îmi pierd echilibrul, dar mă sprijin de mașină, zâmbind în semn de "totul este în regulă" atunci când privirile ni se întâlnesc.

  — Prietena mea o să vină curând, îmi zâmbi.

  — De ce vine și prietena ta? O întreb indiferent.

  — Voiam să vă fac cunoștință.

  O privesc sceptic, dar nu spun nimic în particular. Putea fi doar mintea mea care credea că este ceva ciudat—în ultimul timp mintea-mi era împrăștiată rău de tot. Nu mă interesau oamenii noi atât de tare, dar dacă ea insista, presupun că puteam să rezist. Nu aveam de gând să stric dispoziția nimănui, puteam suferi o persoană nouă. Doar să nu îmi calce pe nervi.

  — Și are de gând mult să piardă timp aiurea? Nu ne puteam duce sus direct?

  — Hai să o așteptăm aici. O să plecăm cu ea. Vei înțelege când o vei vedea. 

  Îmi dau ochii peste cap, nu foarte impresionat și oftez lung, încrucișându-mi brațele la piept. Să fie și președintele Americii, nu suportam să aștept după nimeni și nici pe departe pentru cineva pe care nici măcar nu-l știam. Nu mă interesa cine era, dar cert eram că îmi displăcea situația. 

  Pe ecran îmi apare un mesaj de la Hardin, iar eu îl deschid curios.

  "Ce faci?" Erau cuvintele afișate pe ecran, iar eu înghit în sec, înainte de a îi răspunde.

  "Binea șteptăm una dintre prietenele Miei ca sntem la Mall tu cef aci?"

  Înainte sa trimit mesajul, Mia se apropie de mine și îmi zâmbi. O privesc ușor sceptic, iar ea surâse încordată, coborându-mi telefonul din mâni.

  — Nu-i răspunde chiar acum.

  — De ce? Înghit golul din gât.

  Aș minți dacă aș spune că ea nu se comporta dubios acum. Atât de dubios încât nu mai eram sigur dacă totul era doar invenția minții mele. Mă privea ușor încordată, dar își păstra calmul—însă probabil asta mă îngrijora pe mine cel mai mult. Însă nu aveam nici un motiv de ce să nu am încredere în ea, astfel că șterg mesajul și strecor mai mult bănuielnic telefonul în buzunar. 

  — O să vezi, repetă iarăși aceste cuvinte, făcându-mi maxilarul să se încordeze ușor.

  Mi se părea mult prea ciudată atmosfera, dar decid să nu zic nimic sau să fac ceva urât. Ea era îngrijorată și fără ca eu să pun o grămadă de întrebări. Ceva îmi spunea că nu avea să fie o simplă… prietenă.

  O mașină parcă lângă noi, deși avea geamurile fumurii și nu puteam vedea cine este înăuntrul. Mia zâmbi ușor oricui era în mașină, iar ușa se deschise și o fată păși sceptică, ieșind din mașină. 

  În momentul în care îi întâlnesc chipul, o privesc puțin debusolat, de parcă aveam o idee că o recunoșteam de undeva. Aș fi văzut-o poate la petrecerea lui Hardin de mai demult? Mi se pare că nu. Avea o înfățișare ciudat de cunoscută, deși nu puteam percepe unde am mai văzut-o.

  Imediat cum îmi amintesc, ochii mi se măresc uimiți, iar eu impietresc în loc. Fata îmi zâmbi politicoasă, probabil realizând ce trecea prin mintea mea chiar acum.

  Sierra.

  Sierra era chiar în fața mea.