MICUȚA BALERINĂ (publicată)

Capitolul 4

Da, parcă mă aud pe mine!

— Uneori, mă duc la un... depozit, continuă ea şi pare ruşinată.

— Ce fel de depozit?

— Nu chiar un depozit, râde ea. Un fel de... Mă rog, o clădire foarte mare, aflată la marginea oraşului şi unde se întâlnesc mai multe persoane.

O privesc cu ochii măriţi, curioasă să aflu despre ce e vorba.

— Nu te uita aşa la mine! mă dojeneşte. Nu este ce-ţi închipui! E un loc unde dansează oameni care nu au bani pentru studiouri ca al nostru. Fete şi băieţi talentaţi care iubesc dansul la fel de mult ca mine şi ca tine! Nu se dansează balet, ci dansuri de stradă, cu mişcări de ghetou. Street dance în cea mai pură formă! Am învăţat foarte multe de la ei.

— Și nu ţi-e frică să mergi acolo?

— Mi-a fost puţin, la început. Am aflat despre ei din greșeală. Eram cu gândul aiurea şi m-am urcat în autobuzul greşit, trezindu-mă la marginea oraşului. Muzica care se auzea m-a atras. M-am speriat când am văzut mulţimea multicoloră şi felul în care se mişcau dar, surprinzător, nimeni nu s-a uitat ciudat la mine. Puteam să dansez sau, pur şi simplu, să stau şi să privesc. Acolo nimeni nu te judecă după culoarea pielii sau contul din bancă al părinţilor, nici dacă dansezi bine sau nu.

— Parcă vorbeşti din filme! îi şoptesc cu admiraţie. Ştii tu, Step Up, Street Dance...

— Da, râde Amanda, le ştiu. Şi ai dreptate, seamănă foarte mult! Dar eu nu merg să mă întrec cu ei! Le-am studiat mişcările şi încerc să-mi îmbunătăţesc stilul. Un fel de studiu suplimentar, pe lângă orele de la studio. Ar trebui să mergem odată împreună! strigă ca şi cum ar fi o idee nemaipomenită.

— Nu, nu cred că...

— Ba da! O să îţi placă! Te-am văzut dansând ca ei şi eşti foarte bună!

Trebuie să recunosc că m-a făcut curioasă şi îmi doresc să văd un asemenea loc şi eu.

— Bine, mergem sâmbătă, spun destul de nesigură. Dar dacă nu îmi convine ceva...

— Plecăm imediat! mă asigură Amanda. Dar tu o să fii cea care nu va mai vrea să plece!

Prinse în discuție, tresărim amândouă când Taylor se aruncă pe noi, luându-ne cu mâinile pe după umeri.

— Am o surpriză pentru voi! strigă el fericit şi am senzaţia că surpriza nu mă va bucura la fel de tare ca pe el.

— Te muţi în alt oraş şi scăpăm de tine! glumesc cu el.

— Nuu, nu scăpaţi aşa uşor de mine! râde el şi scoate din buzunarul de la spate trei hârtii pe care ni le flutură sub nas.

— Ai câştigat la loterie! încearcă să ghicească Amanda.

— Nu, deşi aş vrea eu! răspunde strâmbându-se. Am fost toţi trei invitaţi! chiuie de bucurie.

— Invitați... unde? sunt nedumerită.

— La semifinale! Sâmbătă! Jay ne așteaptă să-l susținem la meci!

Şoc! Asta simt. Şoc pur. Am uitat şi să respir. Jay ne aşteaptă la meci? De abia am reușit în ultimele zile să nu mă mai gândesc la fel de des la el, ultimul lucru pe care mi-l doresc acum este să mă aflu la mai puţin de un kilometru de Jay!

— Noi nu putem veni, încerc să par indiferentă. Avem altceva programat pentru sâmbătă.

— Jay mi-a dat invitaţiile şi a spus că nici nu se gândește să nu mergem la meci! specifică Taylor, sperând că asta mă va face să mă răzgândesc.