Aleg tăcerea .
Mută , perfectă , fără greșeală .
Ca marea ce se sparge in valuri ,
Și trece dincolo de stânci
Unde renaște și se destramă .
Ca frunzele pălite toamna .
Plutesc!
Aleg tăcerea pentru că știu
Ce poate face graiul ,unei ființe fără tărâm,
Pentru că știu cum se aude inima în piept ,fără stăpân .
Cum suferința urlă-n tine ca focul iadului bătrân .
