MICUȚA BALERINĂ (publicată)

Capitolul 1

Jay

    Privesc spre fata din fața mea, uimit de strălucirea pe care o împrăștie în jur. Întreaga ei ființă radiază lumină și seninătate, îmbinate într-o aură aproape palpabilă. Fără să bănuiască puternica impresie pe care mi-o face și nici efectul ei asupra mea, mă privește cu ochi mari, zâmbind, nederanjată de modul în care mă holbez efectiv la ea. Pare stingheră doar când trebuie să-și tragă puțin mai tare mâna micuță, încercând să o elibereze din mâna mea.

— Să mergem! îmi spune Gibbs după ce își ia rămas bun de la soție. Avem ceva de sărbătorit!

— Vreau să vin și eu! intervine Taylor surescitat. Nu vă calificați în semifinale în fiecare zi!

— Nu, ăla nu e chef pentru tine! intervine Kate. Ai doar optsprezece ani și nu ai ce căuta acolo! Iar tatăl tău are altceva de făcut decât să te păzească. Și apoi, aveți propria voastră petrecere, colegii vă așteaptă!

— Jay are doar cu trei ani mai mult şi nu pare să fie vreo problemă! O să stăm doar puțin!

— O să stați? întreabă mirat Gibbs. Doar nu-ţi trece prin cap să o tragi pe Rya după tine?! Are doar șaptesprezece ani, ce Doamne, iartă-mă să caute între nebunii ăia?

Șaptesprezece ani? Privirea îmi fuge din nou la fata de lângă mine dar, de data asta, nu ochii ei îi caut. O măsor atent și înghit în sec. Da, e micuță de înălțime, dar are tot ce trebuie. Are din plin, mai mult decât ar trebui să aibă pentru vârsta ei. Și, dacă mă gândesc mai bine, nici nu e chiar așa micuță. Are în jur de un metru șaizeci, poate puțin peste, ceea ce reprezintă o înălțime medie pentru o fată dar alura ei, fină și delicată, în comparație cu statura mea, o face să pară atât de mică.

— Păi, venim cu voi, stăm puțin, apoi luăm un taxi şi mergem la petrecerea noastră! Rya va sta cu mine tot timpul, nu va păți nimic! insistă Taylor.

— Am eu grijă de ei! mă trezesc că spun și habar nu am de ce am făcut asta. Și îi duc și la petrecerea aia, doar nu o să circule noaptea cu taxiul!

Gibbs acceptă oferta mea de parcă eu aș fi cea mai responsabilă persoană din lume și iată-ne oprind în fața vilei lui Chase. Mă dau jos din mașină și îi deschid portiera Ryei, care stătea pe locul din spatele meu.

— Să nu te miști de lângă mine! îi șoptesc și sunt mulțumit când acceptă cu o înclinare ușoară din cap, apoi o prind de mână și mă îndrept spre intrare.

Gibbs a intrat deja, stârnind un cor de urlete și țipete, dar Taylor ne așteaptă și privește ușor încruntat spre mâinile noastre unite. În ciuda faptului că nu-mi doresc să-i dau drumul, îi depun mâna micuță în cea a lui Taylor și le fac semn să intre.

— Să fiți cuminți! apuc să le mai spun înainte să fiu înconjurat de băieții care strigă de fericire.

— În sfârșit, a venit eroul nostru! strigă Chase. Pentru Jay! își ridică paharul, urmat de majoritatea celorlalți.

— Jay! Jay! Jay! se aude numele meu scandat și inima îmi crește în piept.

Sunt cel mai tânăr din echipă, iar faptul că veteranii îmi strigă numele nu poate decât să mă încânte. Am avut noroc azi să fiu în formă maximă și sunt extaziat că eu am fost cel care a reușit touchdown-ul care ne duce în semifinale.

Mă trezesc cu un pahar de whisky în mână și, fără să mă gândesc, duc paharul la gură. O mână mică îmi prinde mâna liberă și doi ochi negrii mă privesc măriți ușor. Nu-mi spune nimic, dar înțeleg că îmi atrage atenția că am promis ceva și mai am de condus în seara asta.