A trecut deja o lună de când sunt în spital...
Și în continuare nu știu nimic de mine...
Dacă îi întreb pe doctori doar se uită la mine cu milă...
Dar astăzi te-am văzut vorbind cu doctorii despre condiția mea...
M-am dat jos din pat și am venit lângă ușa pentru a auzi mai bine ce vorbeați...
Poate că o să mă cerți spunând că nu e frumos să asculți pe la ușă, dar nu am avut de ales...
Apoi realitatea m-a lovit din plin...
Am cancer...
Ți-au spus că sunt în fază terminală...
Am revenit în pat și am încercat să mă prefac că dorm...
Apoi tu ai intrat în salon și ai oftat când mi-ai văzut corpul slăbit și mi-ai depus un sărut pe părul meu șaten...
Se pare că nu m-ai am prea mult timp să-ți scriu...
