Te-am revăzut...
Astăzi când am plecat spre facultate te-am văzut...
Erai la coadă la cafeneaua ce se afla peste drum de facultate...
Cum te-am recunoscut?...
Nu pot uita nicicând chipul celui care m-a salvat...
Nici după 2 ani, nu te-am uitat...
Singura diferență este că părul tău scurt și frumos aranjat, a devenit mai lung și cârlionțat...
Dar tot frumos ai rămas, misteriosul meu...
Am văzut cum ți-ai luat un Mocha și o brioșă cu afine.
Se pare că deja avem ceva în comun
M-am îndreptat cu pași mărunți spre cafenea și m-am așezat la rând, chiar în spatele tău...
Când mi-a venit rândul am comandat același lucru ca și tine
Și îți pot jura că acea briosa a fost mai bună decât în celelalte zile...
Mai ales că amândurora ne plac...
Te-am văzut cum te uitai la mine dar am decis să privesc vechii mei teneși...
Chiar dacă purtam hanoracul meu și veșnicii mei blugi negri cu vechii mei teneși simțeam că îmi e cald, poate prea cald pentru o zi răcoroasă de 15 Octombrie
Dar nu mi-a păsat.
Mi-am luat comanda și m-am îndreptat spre porțile facultății cu privirea ta pe mine...
