Este ziua cea mare. După ce am fost convinsa de doamna Morissette, iar tatăl meu a fost convins cu greu de către mama am acceptat. Tata a înțeles ca nu avem nicio soluție, trebuie sa merg și sa muncesc ca să plătesc datoriile, nu ne putem permite sa pierdem casa. El știe ca voi merge undeva pe aproape, nicidecum în alta țară.
Mi-am pregătit bagajul, 2 rochii lungi și înflorate de vara, una mai scurta,2 maiouri, un tricou, o pereche de pantaloni scurți și o pereche de blugi. De fapt asta e tot ce am. Rochiile sunt croite de mama, iar restul hainelor le-am primit de la doamna Morissette.
Mi-am pus obiectele de igiena personala și câteva cărți. Toate lucrurile au încăput într-o geantă. Eram pregătită. Biletul spre libertate era în mâna mea.
Mi-am luat rămas bun de la părinți cu lacrimi în ochi. M-am urcat în mașina d-nei Morissette. Ma ducea în oraș, de acolo urcam într-un microbuz care avea sa ma ducă la adresa. Problema este ca nu cunoaștem pe nimeni, iar colegii mei au ajuns cu o săptămână în urma, din câte mi s-a povestit. Dar ce putea fi rău în asta? Aveam sa cunosc oameni noi. Ne-am întâlnit cu patronul firmei de transport. Eram 4 mașini cu destinația Italia, iar el știa unde trebuie sa ajung. După ce d-na Morissette a primit toate informațiile legate de transport și a fost asigurata ca voi ajunge cu bine, ne-am îmbrățișat și a plecat. După 10 minute de așteptări, mi s-a indicat în ce mașina sa urc. Era un microbuz de 8 locuri. M-am așezat pe locul din fata, de lângă șofer exact cum am fost înștiințata.Soferul s-a așezat la volan, era un tip uscațiv, cu par ușor albit și care avea nevoie de un tuns rapid, chiar și de un dus. În mașină au început sa intre niște persoane destul de ciudate, în sensul ca erau foarte gălăgioși, miroseau îngrozitor și aveau și o culoare a pielii foarte închisă. Unul din pasageri era un bătrân, nu avea un pasager, soția sa o femeie grasa avea grija de el. Mai erau doua femei și un copil de aproximativ 4 ani. Toate aceste femei aveau niște fuste foarte lungi și voluminoase. Practic păreau cel puțin 3 fuste una peste cealaltă. Lângă ele a mai venit și un tânăr. Părea sa nu aibă mai mult de 20 de ani. Era slab și îmbrăcat cu o cămașă neagra descheiata la mult prea mulți nasturi și o geaca de piele puțin cam strălucitoare. Parul ii era aranjat cu mult gel.
Am plecat. Nu puteam crede ca am plecat. Eram emoționată, poate și din cauza persoanelor de care eram înconjurată. Erau foarte gălăgioși și ii cereau șoferului sa porneasca muzica cu un volum cât mai ridicat. În plus cereau foarte des șoferului sa oprească pentru a merge la toaleta și a cumpăra băuturi. Eu aveam în geanta apa și mâncare pregătite de mama. Mai aveam puțin și ne apropiam de ieșirea din țară, asa ca șoferul ne-a anunțat ca vom face o pauza de masa. Ma așez pe o bancuta murdara din parcarea benzinăriei și mănânc din pachetul pregătit de mama.
Când ajungem la vamă, și înmâna cu toții actele suntem rugați sa tragem mașina pe dreapta și sa coboram. După ce am coborât cu toții observ ca lipsește copilul din mașină. Nu reușesc sa spun nimic deoarece un polițist cu o tunsoare scurta se aproprie de mine și ma examinează din priviri. Îmi înmânează actul de identitate și sunt rugata sa urc în mașină. Asa se procedează și cu restul pasagerilor. După aproximativ 1 km, intorcandu-mi privirea în spate observ cum de sub acea fusta voluminoasa a femeii iese copilul. Deci acolo a fost în tot acest timp. Nu pot sa cred! Încep sa îmi fac tot felul de gânduri. După încă 5 ore de mers suntem anunțați ca vom face o pauza. Suntem deja în Italia, dar se pare ca mai avem de mers cel puțin 3 ore. Coboram cu toții într-un micuț oraș, în parcarea unui complex de magazine. Colegii mei se împrăștie imediat, iar eu rămân pe o banca și ma bucur de aerul curat și de peisaj. În timp ce contemplez peisajul sunt trezita din reverie de 2 tipi. Sunt îmbrăcați în uniforme, și din câte observ au chiar si pistoale.
-Buna ziua, va rog sa ne prezentați un act de identitate!
Dumnezeule, oare ce s-a întâmplat?
Scotocesc în geanta mea micuta și le prezint actul. În acest timp colegii mei se aduna în jurul meu.
-Sunt cu dumneavoastră? Ma întreabă unul dintre cei doi.
-Aa, da. Călătorim împreună!
Intre timp apare și șoferul, se prezintă în fata polițiștilor, acum am aflat ce sunt. Suntem rugați sa ne urcam cât mai repede în mașină și sa părăsim locul pentru ca deranjam liniștea și ordinea publica.
Nici nu termina de vorbit polițistul, ca suntem deja cu toții în mașină.
Ceilalți pasageri încep sa se pregătească, se pare ca vor cobori. Oprim într-un loc murdar, un fel de periferie înțesata de boli, mizerie și nepăsare. Coboară cu toții, iar eu rămân doar cu șoferul sa ne continuam drumul.
Se pare ca vom ajunge imediat. Dna Morissette mi-a spus ca ma va aștepta o colegă,si asa și este. Când oprim vad fata unei femei blonde cu parul scurt, cam de 40 de ani. Este noapte și nu vad prea multe.
-Ai întârziat, ii spune blonda șoferului, așteptam să ajungi acum 2 ore
-Bucură-te ca am ajuns, ii spune șoferul în timp ce îmi înmânează bagajul, iar apoi pleacă.
-Buna fato, eu sunt Myria, una din cele 4 colege.
-Imi pare bine, eu sunt Yana.
-Haide sa intram fato, te așteptăm de ceva timp.
