Fugi cu mine, nu de mine

9. Ashbourne o să știe.

- Stai, tu... vru ea să spună, dar el îi făcu semn să tacă.

- Imediat îți explic. Să ajungem într-un loc mai retras.

Ajunși într-un foișor înconjurat de verdeață și de trandafiri cățărători, bărbatul îi dădu drumul la mână și se întoarse cu fața spre ea, zâmbind.

- Mă bucur să te revăd, domnișoară Barlow!

- Cum? Cum e posibil? De ce ești aici? Dar erai...

- Șhh, calmează-te my lady. N-am de gând să fac niciun rău. Sunt inofensiv ca o pisicuță.

- Ești cam mare pentru o pisicuță, nu crezi? îl întrebă ea, încă încruntată. Care era numele tău? E...Eduard?

- Elias. Mă simt jignit, my lady! îi zise el, punându-și o mână teatral în dreptul inimii.

Ignorând ceea ce se voia a fi o glumă, Elleanor îl întrebă din nou:

- Elias...ce cauți aici?

- Ca toată lumea. Mâncare, băutură...

Elleanor își încrucișă mâinile la sân și îl privi încruntată.

- Știi prea bine la ce mă refer. Ultima dată când ne-am întâlnit erai vizitiul trăsurii ce m-a condus de la bordel, la ducesă.

- Doamna mea, oi fi eu multe dar nu sunt vizitiu. Avocat, boxor în timpul liber, dar nu vizitiu. Aia a fost o excepție. Aveam nevoie de discreție.

- Bine...atunci ce cauți aici?

- Pur și simplu s-a întâmplat să mă aflu prin preajmă când te-am văzut intrând în grădină la brațul tatălui tău. Urmărindu-te cum vrăjai mințile tuturor domnilor, am zis să te fur înainte să o facă altcineva.

- De ce ai face una ca asta? întrebă Elleanor, mai mut surprinsă de răspunsul lui decât curioasă.

- Pentru că, după cum am spus my lady, oi fi eu multe...dar cel mai mult dintre toate sunt prietenul lui Ashbourne. Elleanor tresări, iar el observă. Iar dacă Devon e un prost, o să am eu grijă de ce e al lui până când își dă el seama ce are de făcut.

Elleanor vru să protesteze, să-i spună că ea nu aparținea nimănui, dar el o opri înainte.

- Doamna mea, nu ești singura care recunoaște iubirea când o vede.

De data aceasta el o privi serios, iar ea își aduse aminte de schimbarea pe care o observase la el în momentul în care Grace, ducesa, apăruse în peisaj. Deși ea nu credea că Devon va avea să țină la ea vreodată, aprobă cu o mișcare ușoară a capului, semn că îl înțelegea. Până la urmă ei doi păreau să se afle de aceeași  parte a baricadei. Îndrăgostiți fără speranță. Probabil aceleași semne le văzuse și el la ea. Exact ceea ce văzuse ea la el.

- Bun, acum că am stabilit că suntem prieteni, ar fi cazul să ne întoarcem înainte ca altcineva să decidă că suntem mai mult decât atât.

Ellie chicoti amuzată, apoi îl apucă de braț ca să meargă împreună. Avea dreptate. Înalta societate putea să facă imediat din țânțar armăsar. Deși acum avea în plan să respecte regulile, asta nu însemna că-i și făcea plăcere.

- Ar fi bine dacă n-am apărea tot pe unde am venit. E prea multă lume și toți or să gândească fel și fel de lucruri, având în vedere că te-am "ademenit" într-un loc retras.

- Vrei să spui că ar trebui să mergem printr-o intrare mai ferită, care ne-ar conduce în grădină fără ca cineva să realizeze că noi defapt n-am fost în tot acest timp chiar acolo? îl întrebă ea zâmbind ștrengăreste.

- Există așa ceva aici? întrebă și el la rândul lui, amuzat și totodată impresionat că ea știa o astfel de intrare.

- Sigur că există! Când eram mică obișnuiam să mă joc cu Lady Gabriella prin această grădină. O cunosc ca în palmă. Urmează-mă! Nimeni n-o să-și dea seama.

- Aproape nimeni.

- Ce vrei să spui? se întoarse să-l privească.

- Ashbourne o să știe.

- Ashbourne?! ea se opri din mers, oprindu-l și pe el în același timp

- Da, nu l-ai văzut?

- Nu! Era aici?

Elleanor nu știa ce simțea cu adevărat în acel moment. Panică, furie, rușine...poate că era un amestec. Da, mai mult ca sigur simțea câte puțin din fiecare.

- Da, a venit cu mine. răspunse el. Nu te-a scăpat din ochi nici măcar o secundă de când ai intrat în grădină. Ar fi imposibil să-l fraierim. Probabil acum numără minutele de cand am plecat.

Elias părea să se amuze pe seama lui. Dar Elleanor nu simțea că poate fi la fel de binedispusă. Nu acum. Când știa că el era acolo.

---------------------------

Bună!🌹

Sinceră să fiu, renunțasem la această poveste. Nici n-am mai intrat pe wattpad. Dar am primit ieri o notificare pe email în care mi s-a spus că cineva a comentat la povestea mea. Curioasă, am intrat din nou aici și am văzut că am mai primit câteva voturi și la celelalte capitole. Credeam că nu mai citește nimeni așa că m-am oprit din scris. Acum, văzând că cineva dorește să afle ce se va întâmpla în continuare o să încerc să îmi fac timp și să postez mai des.