Doi ochi căprui și un pumnal însângerat

27┃Echo Garmendia

━━━━━━ ⊱✹⊰ ━━━━━━

          Cei doi s-au apucat destul de târziu de antrenament. Sunna era deja frântă când a terminat la apusul soarelui, dar tot s-a dus să vadă care era stadiul picturii. A mai petrecut o oră vorbind și cu pictorul, după care s-a retras, frântă de oboseală, în odaie.

          Rhesus intră în cameră la doar cinci minute după ea. Se pieptăna în fața oglinzii mari, de care era agățată o lumânare, iar alta ardea pe măsuța de toaletă. Avea de gând să se culce devreme, așa că nu a mai aprins candelabrul.

          Bărbatul o salută fugar. Sunna își murmură și ea salutul, apoi încercă să-i ignore prezența.

          Din acea zi în grajd cei doi se văzuseră destul de puțin, dar începuse să se trezească luată în brațe și sărutată pe buze cu un bună dimineața. Oricât de înfirbântată și dispusă să încerce lucruri noi fusese în acea zi, în următoarele sentimentele ei nu au mai fost tocmai de acord. Se gândea intens dacă să-i răspundă mai senzual la săruturi, dar se rușina în ultimul hal, iar ocazia trecea repede pe lângă ea.

          Ar fi fost perfect ca el să inițieze lucrurile, dar se oprea mereu când sărutul devenea întâmplător prea adânc, privind-o cu același rânjet care îi punea atât de bine în evidență maxilarul puternic.

          Rhesus își aruncă vesta pe pat, iar apoi Sunna distinse sunetul șnurul cămășii tras prin găuri. Se apropia cu pași lenți, iar fata se opri din respirat când ajunse în spatele ei și-i putea vedea vag cămașa albă și pantalonii negri în reflexia oglinzii. Își peria lent părul, fiind prea greu pentru ea să se concentreze.

          Fără niciun cuvânt, bărbatul îi cuprinse umerii goi în palme. Sunna tresări și se îndreptă și mai tare de spate. Apoi el îi adună părul și i-l aduse în față, în acel mod grijuliu pe care Sunna îl știa prea bine. Renunță la a se mai peria.

          — Am refuzat să te ating pentru atât de mult timp încât acum mi se pare nepotrivit s-o fac, șopti Rhesus, cu o voce răgușită, aproape de urechea ei.

          Nu-i așteptă un răspuns. Își lipi lent buzele de gâtul ei fierbinte, sărutând-o apăsat, mutându-și apoi sărutarea pe claviculă.

          Sunna respiră adânc, încercând să-și rețină scâncetele ce amenințau să-și facă apariția. Se înfrână. Mai simțise asta înainte, nu era chiar atât de greu să facă față acelor senzații.

          Se întoarse brusc și-l privi în ochi, întrerupându-i sărutările. Privirea îi poposi pe buzele sale umezite, la fel ca umărul său care începuse să se răcească în lipsa căldurii lui. Iar el rânji din nou, pufnind scurt. Orice ar fi vrut ea să facă atunci când se întorsese uită imediat ce îi văzu acel zâmbet. Bărbatul îi prinse încheietura în palmă, pentru a-i strecura dintre degetele peria. Apoi se uită la mâna ei fragilă, pe care ar fi putut să i-o rupă cu atâta ușurință, și o duse la buze și îi dezmierdă încheietura cu acestea.

          Sunna scânci, subțire și dulce, ca și cum s-ar fi înțepat într-un ac.

          — De ce-mi face asta? întrebă printre suspine constante. Mereu când mă obișnuiesc cu tine faci lucruri de genul acesta și aflu că unele părți din mine încă nu te cunosc. De ce nu vrei să-mi pui capăt chinului?

          Rhesus ridică o sprânceană. Îi lăsă încheietura în pace. În schimb, o prinse de bărbie și o întoarse spre oglindă, pentru a o obliga să se uite la reflexia lor. Imaginea le tremura și le era vagă, întrucât doar o lumânare îi lumina în acel moment.