HADES

Capitolul 3

— Oh, şi Greg? i-am strecurat arma pe podul nasului, băgându-i-o în gură.

Ochii i s-au mărit, o picătură de sudoare i se prelingea pe gât. Am golit arma de gloanțe, le-am pus în buzunar, apoi am aruncat arma pe pătuțul pe care îl folosise ca pat şi m-am îndepărtat.

— Ştii că nu trebuie să vorbeşti cu niciun poliţist despre ce ai văzut la petrecere. Deci vei fugi până la aeroport.

El a scuturat din cap.

— Ţi-aş spune să ai o viaţă plăcută, dar..

Amândoi ştiam că nu există nicio şansă ca asta să se întâmple vreodată. Încă de la plecarea mea de acasă,           i-am dat mesaj lui Alexei, în care l-am anunţat că dacă în două ore nu e la sediul meu, aveam de gând să cumpăr fiecare clădire din suburbia Bostonului, pe care cu buldozerul aveam să le distrug, în memoria copilăriei lui. A ajuns la sediu într-o oră şi jumătate şi nici măcar nu părea ciufulit.  Am intrat  pe uşa biroului meu şi am mers direct la măsuţa de la bar. Era ora unu noaptea, dar nu am lăsat niciodată semantica să îmi stea în cale.

— Conturile firmei Financial au fost delapidate cu suma de şaisprezece miliarde.

Mi-am turnat un deget de coniac, antrenându-mi ochii asupra lichidului auriu.

— În urma tranzacției de atunci, pe când ai donat acțiunile firmei?

— Ar fi trebuit să ştii deja asta.

— N-ai vrut să verific.

S-a sprijinit de perete, urmărindu-mă. Avea dreptate. Am respins ideea de a-l mai lăsa pe Norman, sau tot ce venea odată cu numele lui blestemat să mai reprezinte o ameninţare la adresa căsniciei mele, venită la trei săptămâni de la falimentarea companiei.

— Trebuie să codifici şi să distrugi informaţia în faţa anchetatorilor.

— Laptopul ar putea fi protejat prin parolă, a adăugat.

Își strecură o pereche de mânuși plastice, scoase din rucsac. Degetele îi alunecau pe tastatură și a înfipt o unitate USB în dispozitiv.

— Copiază toate informațiile. Apoi distruge-le pe cele din activitatea companiei, l-am instruit.

— Poți obține mulți ani de închisoare pentru obstrucționare.. Știi asta, nu?

— Într-adevăr? mi-am lărgit ochii. N-am avut nicio idee. Ce este închisoarea? Cea cu bare, nu? Cred că am văzut un film cândva..

Ochii lui Alexei s-au îndepărtat de ecran, dar nu a zâmbit. Informațiile s-au descărcat în totalitate și am simțit că în sfârșit nu ne epuizăm unul altuia timpul.

— Şi totuși nu mi-ai cerut să fac ceva, odată ce vom afla cine este în spatele tranzacției, își ridică el sprâncenele.

Instinctele mele mi-au spus că da.
Ia-l pe nenorocit, taie-l şi aruncă-l în ocean.
Nu neapărat Atlanticul. Era prea aproape. Oceanul Indian sună bine. Am clătinat din cap, strângând atât de tare paharul, încât a scăpat de formă, lichidul plouând până la podea.

Faţa lui Alexei a rămas neclintită, de parcă n-aş fi îndoit un potir de aur cu propriul meu pumn. L-am aruncat pe podea, întorcându-mă spre bar şi smulgând un serveţel. Mi-am curăţat palma de alcool şi sânge.

— Nu-l vei atinge. Află tot ce poţi. Unde locuieşte, ce face, care îi sunt îndeletnicirile. Mă ocup eu de el.

Ochii lui negri s-au lipit de ai mei. Amintirea dezvăluirilor fetei Barbara de la petrecerea Nadiei îmi face sângele să fiarbă. Îmi imaginam că merg cap la cap cu ticălosul care a făcut asta. Sângele mi s-a răcit. Karlie goală alături de bărbatul încă necunoscut. Îmi aminteam perfect cuvintele printre sughițurile pline de suspine ale acelei fete de la petrecere.