- hai mai repede! Ce ți-a luat atât săi aduci?
Nu zic nimic și îmi aplec capul în jos.
Ajungem în sat. Eu și cei doi mergem să ducem pergamentele la Hokage iar apoi plecăm spre case.
- Hie floare! Ai grijă doar atât îți mai zic.
- mersi că te intere de mine, ai și tu grijă să nu cazi^^
Îi zic în bătaie de joc.
- ce-ai zis?
O ia la fugă spre mine.
Degeaba tot mai rapidă sunt și termină că nu am chef de joacă.
Mă opresc, mă dau la o parte și îl prind de mână înainte să cadă cu fața în zăpadă.
- eu ce am zis?
il trag să nu cadă și îi dau drumul.
- ne mai vedem.
O iau la fugă prin mijlocul drumului și ies din sat mergând spre casă.
**********
Am ajuns!
Închid usat, mă descalț și intru în bucătărie
- măcar acum vi la timp.
- fac tot ce pot să vin mai devreme.
- mai rapid ai ajunge în pădure de cât acasă.
- nu e așa dar mă rog...
- ia și mâncă, de la frig sunt sigura că îți e foame.
- puțin....
Mânc repede și ma ridic de la masă.
- ho....ce e cu graba asta?
- .....cum adică? Am mâncat, am treabă.
- Midori, când o să stai și tu acasă?
- când nu o să mai fiu ocupată.
- de o săptămână nu te mai vad pe acasă.
- am stat 3 luni in casă ce mai doriți
- dar ce done faci? Mergi în pădure să meditezi și iarna?
-.....nu! Mamă, când vei fi și tu mai calmă? Nu pățesc nimic!
- eu vreau să te știu bine.
- când voi doi stați aprope unu de altul eu sunt bine sit fericită.
- oh....hai laso sa plece, nu te mai stresa atân Nariko.
- bine dute!
- noi avem treabă trebuie să mă ajuți cu ceva.
Nu mai stau mult in bucătărie, intru in cameră, mă schimb în ceva mai lejer, ies pe geamul din cameră și o iau la fugă spre pădure.
