Au trecut 4 ore și ceva de cand mă antrenez cu Orochimaru. De data aceasta nici unul nu lasă garda jos.
Amândoi stam în parți opise a câmpului respirând cu greu.
- vrei să ne oprim aici?
Zice apropiânduse cu greu spre mine.
- bine. Ne oprim.
- să mergem
****
Ne punem pe iarbă cu spatele sprijinit de copac.
- cum de nu ai lăsat garda jos nici când era să te las la pământ?
- uneori așa fac. Trebuie să-mi eliberez chakra și să mă calmez să prind mai multă forța. Chiar-
- dacă ești la pământ. Da, uneori asta nu va merge.
- tot nu pot fi distrusă.
- nu dar și puterea are o limită.
- nu am atins acea limită și nici nu o voi cunoaște prea curând sper.
- ție chiar nu-ți place sa lupți.
- .......lupta nu e mereu răspunsul dar in loc de luptă prefer moarte subită.
- gata cu vorba să ne odihnim.
**********
Mă trezesc simțind cum sunt trasă efectiv pe jos.
- stai ce? Dami drumul!
Mă smucesc dar nu aud nimic. Sunt ridicată în sus de picior cam un metru de- asupra pământului și vântul începe să bată tare.
- ce te-ai face fără mine? Suntem aprope de "casă"
- Noriyuki!
- cine alt Cineva?
- unde suntem?
- pe câmpul din spatele casei, hai fugi repede în casă!
- cat e ora?
- uitete în sus ce mă întrebi pe mine?
- ......e semilună!
- in jur de 7-8?
Mă ridic și o iau la fugă spre casă. Îmi ascund sabia în locul ei, deschid geamul și intru în cera mea.
Ies din camera și intru în bucaterie.
- așa târziu?
- am adormit mam antre-
- nu e o scuză! Antrenamentul nu e scuză.
- am adormit, poftim scuză.
- ai meditat până ai adormit iar.
- nu tată, am adormit și cand mam trezit sa întunecat.
- să nu se mai repete. Daca află mama ta că nici să te controlez nu pot am dat de dracu.
- nu mai zi asta, amândoi știm că nu e așa.
- tu trebuie să mă asculți nu să faci ce vrei.
- oh. ok, ok.
