Dincolo de orizont

Capitolul 3

     Lumea în ochii Iskrei.

     Era dimineață.Mă trezisem cu greu.Doream să mai lenevesc puțin,dar cineva continua să-mi bată în ușă.Doamne,zici că ar da cu ciocanul.

     ,,CARE EȘTI DE BAȚI CU DISPERAREA ASTA ÎN UȘĂ?!VREI SĂ O DOBORI?!'' Am strigat ridicându-mă în șezut ca și cum aș fi fost mahmură.

     ,,Ai de gând să deschizi nenorocita asta de ușă azi?'' O foce morocănoasă se auzi.Era Dimitri.

     ,,A-acum!'' M-am ridicat repede din pat împotmolindu-mă în cearșaf.Simțeam cum stomacul mi se înnoda,iar inima era pe cale să-mi sară din piept.

     ,,A dat Domnu'!'' Dimitri spuse exasperat și intrase în cameră.Roata scaunului său aproape că-mi trecuse peste picior. ,,Ai idee de ce mă aflu aici?'' Întrebă el uitându-se plictisit la mine.

     ,,N-nu..'' Am spus eu rușinată de situație.Eram doar într-un tricou și o pereche de boxeri.

     ,,Tata nu s-a mai întors...Dar am găsit scrisoarea asta de dimineață adresată mamei tale.'' Mă uitam la el așteptând să termine ce are de spus. ,,M-am gândit că n-ar fi o idee rea să arunc un ochi la conținuntul scrisorii,iar ce am găsit..m-a șocat.'' Am înghețat.Nu mă puteam mișca. ,,Mama ta este făptașă la răpirea tatălui meu.În această scrisoare scrie,citez,'Se pare că am fost descoperiți.Ne-am mutat sediul in vechiul depozit.Ar fi bine să te grăbești înainte să fim descoperiți.'Ce părere ai?''

     ,,N-nu pot să cred așa ceva...N-nu e p-posibil..'' Am început să plâng.

     ,,Șșșșșș,nu plânge..Err,nu.'' Dimitri avea o privire confuză de parcă l-am prins pe nepregătite. ,,Ahem..Vino.'' Îmi făcu semn să merg în brațele lui.

     Am roșit,chiar dacă lacrimile continuau să cadă.M-am dus la el și m-am așezat în poala lui și mi-am ascuns fața în pieptul lui masiv.Mă simțeam în siguranță...L-am simțit cum și-a pus mâinile ușor în jurul taliei mele.Am început să plâng și mai tare.

     ,,H-hei!Nu mai plânge..Nț.'' Dimitri spuse bâlbâindu-se puțin la început.M-am uitat la fața lui și am putut vedea cum obraji lui palizi deveneau din ce în ce mai roșiatici.

     ,,Ce propui să facem?'' Am reușit să spun după ce mi-am astâmpărat dorința de a plânge.

     ,,Momentan am arestat-o pe 'doamna târfă'.E ținută la distanța de lumea de afară.A pierdut orice contact până îl vom găsi pe tata.'' Dimitri vorbi mângâindu-mi piciorul.Am scos un mic chicotit care l-a trezit la realitate. ,,Oh!Scuze..Adică dă-te jos de pe mine.'' N-am putut să mă abțin din râs.

     ,,Ok.'' Am zâmbit. M-a atins...Chiar..m-a atins.

     ,,Nu avem timp de zâmbete tâmpe.Deci...Dacă..Dacă te-ai putea opri..'' Dimitri a spus roșindu-se și mai tare.

     ,,Ok..Asta e o situație serioasă,scuze.O să fiu mai atentă.'' Am spus uitându-mă jenată la podea.

     ,,Atunci..Eu voi pleca.Am vrut doar să-ți aduc la cunoștință aceste,ahem,lucruri.'' Dimitri spuse și ieși cu viteză.

     Am ramas singură în cameră.Trebuia să o vad pe ea.Nu-i mai pot spune 'mamă' pentru că ea nu este așa ceva. Chiar asta crezi? Eh? Serios acum,dacă este o înscenare? N-nu înțeleg.Nu cred. Batman,Dimitri nu ne înghite ar face orice ca să scape de noi. Dar nici în halul ăsta. Eu zic sa verificăm și dacă întradevăr vrea să scape de noi i-o vom lua înainte.De ce ar face Stela așa ceva? Um..și cum să verific? El știe ce să facă...