HADES

PROLOG

— Hei, Nadia, n-o să crezi ce-am pățit. Și da, îmi amintesc, cinci minute până la ..

Am căutat să-mi regăsesc cuvintele pe când m-am întors, dar restul lor mi s-au strecurat înapoi în gât. Unguentul a alunecat. Un bărbat stătea în uşă. Un bărbat cu faţa sculptată în marmură, la fel de tangibil ca luna şi la fel de rece şi oscilant.

Părul lui castaniu închis i se strecura în spate, ochii lui-o pereche de lasere fumurii. Lipsiţi de orice căldură şi care poartă uşoara încruntare a unui bărbat care consideră că poate să înşele pe oricine sau să facă bani ca pe un inconvenient.

Spre deosebire de tata şi fraţii mei, bărbatul nu e atât de frumos. Nu în sensul convenţional, oricum. Maxilarul lui puternic şi ochii se armonizau într-o simfonie de lovituri impecabile. Dar exista ceva decadent la el, pe care l-am găsit mai atrăgător decât perfecțiunea din trăsăturile bărbaților din familia Kind. Ceva care mă îndemna să mă cuibăresc în acel întuneric. Whoa. Ultima picătură din acel cocktail a ucis cu adevărat tot ce a rămas în celulele creierului meu.

— Hei..bună!

Atât de original, Karlie!
Mi-am piperat salutul, zgâriindu-mă pe gât. A fost norocul meu să fiu singură într-o cameră pentru prima dată cu un bărbat, pe care-l găseam interesant (elegant spus), în timp ce priveam şi mă simțeam ca o minge de lavă.

Bărbatul s-a îndreptat în centrul camerei, cu eleganţa unei feline mari, care scotea un pericol brut şi care-mi făcea degetele de la picioare să se îndoaie. Nepăsarea lui m-a făcut să mă întreb dacă chiar sunt în aceeaşi cameră cu el. Respiraţia mi-a devenit dificilă, lentă şi începeam să-mi dau seama că ar putea fi nevoie să chem un ajutor medical.

— Cine eşti?

Niciun răspuns. Ceva i-a trecut prin trăsături- un moment de ezitare- înainte să scuture din cap, ca apoi să se întoarcă spre uşă.

— Așteaptă! am răsuflat eu.

S-a oprit, dar nu s-a întors cu faţa spre mine.

— Am nevoie de..am nevoie ..

O dicţie mai bună..

— Vreau să-mi aduci geanta de la bar. Cred c-am uitat-o acolo.

S-a răsucit pe călcâie, evaluându-mă.

— Cred că am o reacţie alergică. O s-o sun pe mama și..

Fiecare secundă sub privirea lui iscoditoare scădea temperatura cu zece grade. Se auzi o mişcare pe hol, înainte să facă un pas înapoi în cameră, închizând uşa după el.

—Ai auzit ce-am spus? Dă din cap să ştiu.

El a oftat, aruncându-şi jacheta pe pat, mişcare care mi-a atras atenţia pe antebrațele-i musculoase. Trupul meu a decis că acesta era un moment minunat să mă prăbușesc pe podea, așa că am făcut asta. M-am prăbuşit pe covorul moale, în timp ce încercam să-mi trag răsuflarea. Neafectat de căderea mea, bărbatul a pornit să caute ceva prin sertare.

Apoi a păşit spre mine, m-a întors pe stomac dintr-o singură mişcare și şi-a apăsat palma pe baza coloanei mele vertebrale.

— Ce faci? am protestat eu, gâfâind.

— Nu-ţi face griji, a zis, în timp ce mi-a smuls rochia cu o singură mişcare.

Sunetul violent al deschiderii ţesăturii a izbucnit în felii de aer.

— Gusturile mele nu se îndreaptă către adolescente, a încheiat.

Exista clar o diferenţă de vârstă între noi şi totuși cei probabil zece ani diferență nu era ceva deranjant, având în vedere băieţii de nouăsprezece ani de la facultate. Plictisitori, şterşi, prea copilăroși.. stupizi, dar chiar şi aşa mă îngrijora  stare mea de goliciune.                    Am tremurat ca o frunză sub el.