I can't help but love you (boyxboy)

30

M-a adus la el acasă. El azi avea liber. Iar eu–iar eu deja nu mai conta, dacă era el liber, nu puteam pierde șansa asta. Nu conta că mai nou aveam o grămadă de recuperat. Știi, chiar am încredere că o să pot face totul după, mai târziu. Principalul era că acum eram cu el.

— Câteva săptămâni? Mă întreabă ușor luat prin surprinderea. 

— Mda… multă lume a avut o părere negativă despre divorțul meu, deci o să mai fie oameni frustrați. Și nu vreau asta. Dar dacă vrei, chiar acum public oficial că sunt cu tine, nu vreau să ascund nimic. E decizia ta.

El își arcuiește sprâncenele. 

— Vorbești serios?

— Da, de ce nu aș face-o?

— Nu zic de dată, oricând, mi-e indiferent. Dar să afle lumea că ești cu un bărbat, nu ar aduce probleme? Există și homofobi, zice încordat.

Mă apropii de el și îmi lipesc scurt buzele de obrazul său.

— Nu-mi pasă de ei. Sau tu plănuiești să scapi de mine? Chicotesc.

— Oh nu, cum ți-ai dat seama? Pufni amuzat și un zâmbet discret i se arcuiește pe buze. Dar, de fapt, mi-ai promis o nuntă, deci o aștept pe aia și după mă mai gândesc. Vreau să văd dacă nu reușesc să te enervez până atunci, să fie ceva record personal. Sau tu pe mine, deja vedem.

— Crezi că aș putea să te enervez atât de mult?

— Da.

— Și ai putea să te desparți de mine pentru asta?

— Păi cine o să mă mai enerveze dacă mă despart de tine?

Îmi înconjor brațele în jurul taliei sale și îmi apropii fața foarte mult de a sa. Zâmbește scurt, iar eu iau o gură scurtă de aer. 

— Vezi că tu ai spus asta, nu eu. Nu o să te las atât de repede. Cum crezi că sună Leonardo Wallace? Îi pun întrebarea gânditor, în timp ce îl urmăresc până în dormitor.

Îmi aruncă o privire și își trage haina peste cap. Mă rezem de ușă, urmărindu-l cu privirea. Chicoti când auzi întrebarea mea și își dă ochii peste cap nu foarte impresionat.

— Nu sunt bun la imaginație, Chris, trebuie să văd pe real.

Încep a râde, iar el se opri puțin înaintea oglinzii, înainte să deschidă dulapul și să încerce să caute ceva potrivit cu ce să se îmbrace. Aveam răbdare? Nu prea. Am zis direct să vorbim azi cu tatăl meu ca să-i spunem vestea. Mă bucur că el nu a dat înapoi. A zis că ar vrea și pe Ava să o anunțe. 

Acum că mă gândeam, trebuia să-i spun și Milenei. Mi-a promis un tort. Sper că nu a uitat de el.

Iar acum am venit rapid la el ca să se schimbe de haine și după ne ducem. Asta era atât de ciudattttt. Cine ar fi știut că aș putea să-l văd pe Leo cum se îmbracă pentru a îi da noi vestea tatei că NOI DOI suntem împreună? Asta era chiar… wow.

— Îți place să mă privești? Surâde amuzat.

— Iubesc să te privesc, mă apropii de el și îmi înconjor brațele în jurul taliei.

— Acum mai mult sau acum 3 ani eram mai drăguț? Mă întreabă gânditor. 

— Ce întrebare e asta? Acum 3 ani erai foarte adorabil, dar acum ești perfect în toate punctele de vedere, murmur și îmi plimb degetele peste pieptul său. Te-aș alege pe tine de acum muuuuult peste tu de acum 3 ani. Și nu zic că erai rău acum 3 ani, te iubesc și ca atunci, dar acum te iubesc și mai tare.