I can't help but love you (boyxboy)

29

Nici nu am realizat când am pronunțat cuvintele astea, dar n-o regretam. Eram un haos total în momentul acesta, dar voiam să-i spun tot. Voiam să știe absolut tot despre mine în momentul acesta— iar dacă mi-ar pune o întrebare, indiferent de ea, lui i-aș răspunde.

Vreau să mă înțeleagă.

Am nevoie de el.

Își strânge brațele în jurul meu.

— Atunci… de ce m-ai evitat în aceste săptămâni atât de brusc? Încerc să-mi dau seama ce am făcut greșit, dar poate sunt un idiot. Nu-mi dau seama. Și încerc atât de greu să fac orice pentru a mă ierta, dar doar mă eviți. Sunt efectiv la limita din a veni la tine acasă și a nu pleca până nu-mi zici ce dracu s-a întâmplat, surâde.

Îmi dă câteva fire de păr de pe frunte la o parte. Încerc să spun ceva, dar mă simțeam atât de tensionat, iar faptul că stăteam lipit de el nu prea ajuta. Mă rostogolesc înapoi în locul meu și înghit în sec. Totuși, privirea nu mi-o mut pentru mult timp de pe el. Și nici el de pe mine.

— Eram gelos, Leo, îi spun adevărul, iar el ezită puțin. 

— Pe… George? Pune întrebarea după câteva secunde.

— Mai există variante?

Bărbatul ezită câteva secunde, dar continuă să mă privească. Pufnește amuzat.

— Oh, doamne, ești adorabil, Chris.

— Doar adorabil? Îmi arcuiesc o sprânceană. 

Roșcatul se ridică în fund și îmi zâmbi larg. Se apropie de mine și mă privește direct în ochi.

— Și de ce erai gelos? 

— E evident, îi evit chipul jenat.

— Vreau să o spui cu buzele tale.

— Ce să spun? Că mă enervezi? Îl împing cu mâna, simțindu-mi obrajii roșii. 

O făcea doar ca să mă enerveze. Dar nu puteam minți, la cum îmi bătea inima, simțeam că o va lua razna în curând. Și știa și el asta. Deși părea la fel de emoționat ca mine. Îmi prinde palma de încheietură și îmi sărută pielea ușor. Mă tachina, iar după rânjetul de pe buze, iubea asta. 

— Ai putea spune și asta, dar vreau să te aud spunând ce este în mintea ta. Vreau să aud adevăratul tău motiv de pe buzele tale, Chris.

— Îți place să îți bați joc? Îmi retrag mâinile. 

— Nuuu, nu o lua în nume de rău, iubire.

Pufnesc lung. 

— Da, te iubesc, este ceva greșit în asta? Știai asta de acum 3 ani, chiar crezi că m-am schimbat prea mult? Și evident voi fi gelos pe iubitul tău. Mă enervează idiotul ăla, știi ce rănit m-am simțit când ai renunțat la întâlnirea cu mine pentru tipul ăla care a apărut pe moment? 

Expresia îi îngheață pe chip, înghițind lent în gol. Mă urmărea cu privirea, de parcă se aștepta să citească altceva fe pe chipul meu. Dar nu, acesta era adevărul. Și probabil a fost întotdeauna. Mă privește uimit. Îl privesc și eu debusolat, de parcă bărbatul a fost luat brusc prin neștire. 

Nu cred că nu a știut. 

Nu cred.

Nu are cum.

Era mai evident decât lumina zilei.

— Ce? Îmi arcuiesc sprânceana. 

— Eu mă refeream să spui că sexul cu mine îți place… dar mă refer, și asta merge, își ridică spatele, mai mult bâlbâindu-se.