I can't help but love you (boyxboy)

28

— Nu văd nici o mașină, darămite un taxi.

— Mișto, replic sarcastic și oftez. 

— Este un hotel acolo, îmi face semn roșcatul, iar privirea mi se ridică. 

Era unul, dar nu pot să zic că era în cine știe ce condiție. Arăta ușor cam vechi, iar modul în care arăta de afară îmi aducea aminte mai mult de o casă. O să recunosc, sunt cam pretențios. Mă strâmb. 

— Altceva prin jur nu este? Întreb.

— Mă uit pe google maps și cel mai apropiat este ăla. După mai este unul la 3 km, dar are recenzii destul de proaste. Și oricum nu am idee cum o să ajungem acolo.

— Urăsc orașul ăsta, oftez. Okay, haide aici. O să înghețăm dacă mai stăm mult.

Mă apropii de el, iar bărbatul mă privi scurt. Înghit în sec și îmi mut atenția. Bine că era întuneric. Era mai greu de văzut, dar nu vedea cum mă înroșesc.

— La naiba, nu se mai calmează ploaia asta, comentez.

— Atunci hai să fugim. Facem un concurs?

Îmi arcuiesc sprâncenele. Nu știu de ce brusc se comporta bine iarăși.

— Se mai numește concurs, dacă eu îl câștig? Pufnesc amuzat.

— Cam multă încredere ai. Vezi că am făcut cardio mult, nu prea am concurență aici.

— Ce modest ești, love, dau din umeri și fac un pas în față. 

Încă unul și ajungeam în ploaie. Picăturile loveau agresiv asfaltul de sub picioarele mele, stropindu-mă și pe mine ușor. Înghit în sec și îmi întind palma. Aveam impresia că dacă o să mai stăm mult aici, o să devină și mai puternică.

— Am de la cine mă învăța, dragă.

— Număr până la 3, bine? Îmi arcuiesc o sprânceană.

— Oau, Chris, poți număra până la 3? Surâde. Sau cum îți place ție să-ți zic, scuze, Christopher.

— Cum îmi place? Dacă-ți zic că-mi place să-mi zici "iubire" o vei face?

Își întoarce privirea spre mine și pufni amuzat.

— De ce zăbovești atât de mult? Ai uitat cu ce cifră se începe? Cu 1.

— Oh, serios? Merci, Leo, că m-ai luminat. 1… 2…. 3.

Roșcatul începu să fugă, iar eu după el. Ploaia continua să mă lovească, iar picăturile se prelingeau repede pe obraji. Cu fiecare pas pe care îl făceam, apa zbura în spatele meu, ajungându-l aproape pe el din urmă. Oameni maturi cică. Dar în momentul acesta mă simțeam precum un copil. Îl aud cum râde, probabil mândru de faptul că era în fața mea, dar nu pentru mult timp. Îmi iau un avânt cu care eram sigur că îl întreb. Dar nu o iau prea bine.

Piciorul îmi alunecă, iar în momentul următor mă dezechilibrez și cad într-o baltă de apă. Un râset generos îmi scapă buzele, privindu-l pe roșcat cum se opri repede și se întoarce spre mine, râzându-se și el de mine.

Deja era prostește să ne mai grăbim. Apa mi-a ajuns până sub piele.

— Chris, doamne, dacă ai vrut să faci o baie, cred că și în hotel au așa ceva, pufni amuzat, privindu-mă de sus.

— E chiar caldă apa, de ce nu? Mă doare fundul acum, auch. 

— Îmi imaginez cât de caldă. Nu te-ai lovit și la cap? Poate e șansa ta să devii mai deștept.