Just Best Friends ? (A Yn x Todoroki Shoto story) {Discontinued}

5.

Am mers cu Bakugo până la autobuz. Mergeam cu același autobuz, doar că opream la stații diferite. El oprea înaintea mea.
Am urcat in el.

-Recunosc că azi chiar m-am simțit bine, Katsuki-kun. Mai ales partea cu lupta. Deși, sinceră să recunosc, lupta asta a fost mult prea ușoara. Adică am reușit să te înving foarte repede. (Akari)
-CE VREI SĂ SPUI ? CĂ SUNT EU PREA SLAB ?! TU CHIAR MĂ ENERVEZI ACUM PITICO ! (Bakugo)
-Dacă ai fi știut tu cu cine m-am luptat eu poate ți-ar mai tace gura aia odată. Cred că o să-mi pierd auzul dacă mai țipi mult. Deși, totuși, n-aș prefera să zic cu cine... (Akari)
-Nu-mi pasă cu cine naiba te-ai luptat. O să vezi că într-o zi eu o să devin super-eroul nr. 1. O să fiu chiar mai puternic și decât All Might. (Bakugo)
-Bakugo, hai să recunoaștem. Ești MULLLLLT prea slab pentru puterea lui All Might. Cred că dacă ar vrea te-ar strivi ca o gâză minusculă. (Akari)
-O SĂ VEZI CĂ O SĂ-L ÎNTREC PE ALL MIGHT ! STAI SĂ VEZI ÎN VIITOR FAPTUL CĂ EU, BAKUGO KATSUKI, O SĂ DEVIN SUPER-EROUL NR. 1 ! CLARRRRRRR ?! (Bakugo)
-Mhm, cum spui tu Katsuki, spun eu uitându-mă în telefon, primind un mesaj de la cineva.
-MĂCAR AI FOST ATENTĂ LA CE ȚI-AM ZIS ?! (Bakugo)
-Nu, pentru că știu că nu o sa devi așa ceva. Recunosc, quirkul tău e foarte bun și foarte puternic. Dar ca să-l învinga pe al meu sau al lui All Might cred că i-ar dura o eternitate. (Akari)

Am mai vorbit cu Bakugo (defapt, el cea mai mare parte din timp țipa) până când el a ajuns la stația care trebuia să coboare. Mi-am continuat drumul cu autobuzul liniștită. Dar din păcate, liniștea mea a fost distrusă de telefonul care suna. Era mama. Cred că cel mai probabil vrea să știe unde sunt sau o să-mi ceară să îi iau ceva de la magazin. I-am răspuns:

-Alo ? (Akari)
-Alo ? Akari-scumpo ? (Meisaku)
-Da mamă ? (Akari)
-Unde ești ? Parcă la 6 terminai orele. Este Shoto cu tine ? (Meisaku)
-Stai liniștită mamă. În primul rând, Shoto nu este cu mine. A trebuit să mă lupt cu un coleg. (Akari)
-Aoleu ! Ești bine scumpo ? Te-a rănit ? Vrei să vin să te iau ? (Meisaku)
-Ai reușit să câștigi ? L-ai devorat pe băiat ? spune Ateki care era în trecere pe lângă mama, auzind ce vorbeam noi.
-Ce tot vorbești acolo Ateki ? Era imposibil să nu-l bat. (Akari)
-Asta e sora mea ! Dacă te mai lupți cu ăla, chemați-mă și pe mine. Vreau să-mi văd surioara mai mică cum îl omoară pe băiat. (Ateki)
-Vedem, vedem. (Akari)
-Akari, scumpa mea, te rog să ai grijă. (Meisaku)
-Ok mama. O să am. Îți promit. (Akari)
-Te las scumpo. Te aștept acasă. Îți voi încălzi niște soba. E bine că am făcut mai multă să ne ajungă pentru toată săptămâna. Și poate îl invităm și pe Shoto odată la cină. Știu că îi place foarte mult soba. (Meisaku)
-Bună idee. Dar să nu-mi încălzești foarte mult soba-aia. Știi că nu-mi place caldă. (Akari)
-Ok. Dar oricum cel mai probabil se va răci până ajungi tu. (Meisaku)
-Hai că te las mama. Mai am puțin și ajung. Pa ! (Akari)
-Ok. Pa scumpo ! (Meisaku)

Sincer, când mi-a zis mama de soba și de Shoto mă gândeam că soba este mâncarea lui preferată, ceea ce m-a făcut să mă gândesc la înghețată. Acum mi s-a făcut poftă de înghețată. E bine că este un magazin aproape de casa mea. O să mă duc și o să iau de acolo.

Am oprit la stația la care trebuia să cobor. Stația era fix lângă casa vecinilor mei, deci îmi era ușor să ajung de la stație spre casa mea. Am trecut strada și m-am întreptat spre magazin. Când am ajuns, m-am uitat la banca care era lângă magazin și o văd pe...Momo-san ?

-Momo-san! (Akari)
-Bună Akari-san ! Mă gândeam că stai prin zonă, pentru că știu că pe strada asta stă Todoroki-san. Și știu că voi doi stați pe aceași stradă. (Momo)
-A, ok. Și tu stai prin zonă ? (Akari)
-Două străzi mai departe este casa mea. Deci suntem apropiate (Momo)
-Tare ! Eu am venit să-mi iau niște înghețată. Vrei să vi și tu ? (Akari)
-Sigur ! (Momo)

Am intrat în magazin cu Momo și ne-am luat câte o înghețată. Le-am plătit și ne-am întreptat ușor spre casa mea.

-Vrei sa vi la cină ? (Akari)
-Mi-ar plăcea. (Momo)

Am intrat în casa împreună cu Momo. Mama pregătea cina, în timp ce Ateki se juca la PlayStation, care era în sufragerie.

-Bună mamă. Am invitat o prietena la cină. (Akari)
-Buna scumpo ! (Meisaku)

Mama se oprise din pregătit masa și venise la noi.

-Cum te cheamă drăguță ? (Meisaku)
-Ma numesc Momo Yaoyorozu. Puteți să-mi spuneți Momo. (Momo)
-Încântată. Mă numesc Meisaku Saki. Sunt mama lui Akari. (Meisaku)
-Încântată. (Momo)
-Fetelor, puteți trece la masa. Ateki, miscă-ți fundul la masă! (Meisaku)
-Acum, acum ! (Ateki)
-Pentru această seara am pregătit soba. (Meisaku)
-Cred că dacă Todoroki-san ar fi fost aici sigur i-ar fi plăcut cina. (Momo)
-Și eu cred la fel. (Akari)
-Lui Shoto chiar îi place soba pe care o fac. (Meisaku)

Ne-am așezat la masă să mâncăm. Tata încă nu ajunsese. Cred că încă mai avea treabă la Hogwarts.

-Deci...Akari, povestește-ne cum l-ai devorat pe băiat, spune Ateki, cu un zâmbet larg.
-CE?! Despre cine e vorba ?! CE I-AI FĂCUT ?! (Momo)
-Stai calmă Momo. Este vorba despre faptul că azi m-am luptat cu Bakugo. El a vrut să ne luptăm, iar eu pur și simplu am acceptat. (Akari)

Le-am povestit mamei, lui Momo și lui Ateki cum m-am luptat eu cu Bakugo. Momo rămăsese șocată.

-CUM AI REUȘIT ?! CHIAR AI REUȘIT SĂ-L ÎNVINGI PE BAKUGO ? Wooow! Chiar sunt surprinsă. Dar cum ai reușit ? (Momo)
-De-abia ți-am povestit cum. La final, i-am înghețat trupul și am făcut niște lanțuri ca să-i leg mâinile și picioarele. (Akari)
-Asta a fost tot ? Până și lupta cu știm noi cine a fost de 1000 de ori mai bună decât asta, chiar dacă la aia ai pierdut. (Ateki)
-Să nu vorbim de ACEA luptă acum. Și bineînțeles că am pierdut la acea luptă. El era mult prea puternic. (Akari)
-Despre cine vorbiți ? întreba Momo curioasă.
-Nimeni inportant. Deci unde rămăsesem mama ? spun eu încercând să evit subiectul.

Am terminat de mâncat. Tata tot nu a venit încă. Eu cu Momo am mai stat în camera mea să mai vorbim vreo jumătate de ora.

-Ar cam trebui sa plec. (Momo)
-Te conduc până acasa. (Akari)
-Nu te deranja. (Momo)
-Stăm aproape una de cealalta. Nu e mare lucru. (Akari)
-Dacă spui tu... Totuși, mersi ! (Momo)
-N-ai pentru ce. (Akari)

Mergeam cu Momo înspre casa ei pe trotuarul întunecat. Se lăsase întunericul deja afara, iar singurele lumini pe care le puteam vedea erau ale caselor care erau în stânga noastra și pe partea cealalta a trotuarului în dreapta noastra și a lunii ce tocmai își făcu apariția pe cerul înstelat.

-Cum este prietenia ta cu Todoroki-san ? (Momo)
-Foarte frumoasă, sincera sa fiu. Ne cunoaștem de mulți ani și ne înțelegem super bine. Mă bucur ca l-am întâlnit. Mi-a facut viața frumoasă, dar și interesantă și puțin aventuroasă. (Akari)
-Se înțelege bine cu părinții tăi ? (Momo)
-Da. Tata zice că e o persoana foarte serioasă și interesantă. Mama îl adoră. Îi place să-i facă soba când vine la noi și uneori chiar îl trateaza de zici că e din familia noastra. Fratemiu îl cam ignoră. Nici nu știu dacă îl interesează ceva de Shoto. Dar puțin mă interesează părerea lui Ateki despre Shoto. Dacă măcar mama se înțelege bine cu el, pe mine nu mă mai interesează părerea alcuiva. Dar mă face fericită faptul că și tata crede că e o persoană interesantă. (Akari)
-Tatal tău are dreptate. Todoroki-san chiar este o persoana interesantă și serioasă. L-am văzut de-abia 2 zile la școală dar sincer chiar mi-a lăsat o impresie foarte bună. (Momo)
-Mă bucur că ți-a dat o impresie bună. (Akari)